#Cleveteşte lumea prin orăşelul de sub Meseş, că un patron, potent cel puţin financiar şi trecut de a cinşpea tinereţe, se simte cam rău în ultima vreme. Are palpitaţii, transpiră, e agitat, uituc, împrăştiat. Ce-o fi? Dovadă stau şi drumurile aproape zilnice, la una din farmaciile din Zalău. Cumpără şefu’ nostru la medicamente într-o veselie, aproape zilnic. În special către sfârşitul programului, pentru că , ştiţi, atunci se mai risipesc şi cozile, iar omul nu mai trebuie să aştepte ca să-şi ia…medicamentul, după toate babele hipertensive sau cardiace. Zicea o doamnă, care vizionează în HD direct prin lentila geamului de la bucătărie, că în urmă cu câteva seri aşa de rău i-a fost omului la ieşirea din farmacie, încât dudia farmacistă, cea care îl serveşte zilnic, l-a luat de braţ şi l-a condus până la gipan, ca să nu se întâmple ceva cu el, Doamne -fereşte. Şi ca să fie sigură că nici pe traseu nu vor fi surprize, l-a şi condus până acasă, că vorba aceea, nu ştii când vine năcazu’…
#Aşe spărietă fu’ o dăscăliţă, care s-a dus să-şi susţină titularizarea, că şi-a dus Biblia la examen. Cică, la intrarea în sala de testare a cunoştinţelor, când tre’ să intri doar cu pixu’, că deh, e examen nu chef, numa nu a vrut să lase cartea sfântă din mână. Un pic era şi o elimina comisia. Noroc cu un supraveghetor, bătrân şi înţelept a văzut din timp cartea sub braţu’ muierii şi i-a spus frumuşel că are de ales ori dăscălia ori calea sfântă.
