Descoperim Sălajul: Văile învolburate ale Cuciulatului

Descoperim Sălajul: Văile învolburate ale Cuciulatului

E gheaţă pe stâncă, aşa că ne căţărăm în zig-zag, atenţi să nu alunecăm. Apoi ajungem în vârf. Avem de ales. În stânga, valea care porneşte de deasupra peşterii Lii. În dreapta, la mică distanţă de peşteră, portalul. Valea care îl străbate printre stâncile care-l mărginesc te poartă prin pădure prin locuri de-a dreptul frumoase. În plus, dacă eşti atent, poţi găsi scoici şi melci fosilizaţi. Deci, în dreapta.

Căţărare de iarnă

Parcăm maşina în faţa barului, ca de obicei, atunci când ajungem în Cuciulat. E soare şi senin, dar suflă un vânt rece de tot, aşa că ne tragem bine căciulile pe cap, mănuşile pe mâini şi o luăm pe vale în sus, către pădurea care adăposteşte peştera Lii. Ne aşteptam să fie noroi, având în vedere că a plouat şi ziua precedentă şi dimineaţa, dar totul e îngheţat. Urmăm cărarea pietruită care ne duce la păşunea de lângă Cuciulat, apoi coborâm prin pădure până dăm de vale, o vale învolburată cum n-am mai văzut-o, deşi, ulterior, ni s-a spus că asta nu-i nimic, că e şi mai mare când se topesc zăpezile. Peştera Lii am mai vizitat-o de multe ori şi ne spunem să nu ne mai oprim acolo, dar când dăm cu ochii de şuvoiul tumultuos de apă care se revarsă de pe stâncă, ne răzgândim. Dar, ca să ajungem la peşteră trebuie să traversăm valea, lucru deloc uşor fără să te uzi, aşa că mergem de-a lungul văii, agăţându-ne de rădăcinile copacilor, până găsim un loc prin care putem să trecem. Ok, am trecut. La baza stâncii, în bazinul de apă format de ploaie plutesc bucăţi mari de gheaţă. Ridicând privirea zăresc urechile de alpinism lăsate acolo de cei care au urcat pe stâncile netede care mărginesc peştera, trasee care, deşi nu lungi, au un grad de dificultate destul de ridicat, şi-mi amintesc de zilele când mă căţăram şi eu pe acolo.

Aruncăm o privire şi, zâmbind, ne hotărâm să nu mergem pe lângă vale, ci să ne căţărăm pe stânca înaltă de vreo nouă

Leave a Comment