Am insistat uneori pe anumite teme, pe care le-am considerat importante ptr. sectorul agroalimentar, si care pentru multi au parut doar…basme. De aceea consider ca este nevoie de cateva dezvoltari care sa aduca argumente justificative si (sper) convingatoare in legatura cu importanta acestora. Una din aceste teme o reprezinta Cooperatia Agricola. Oamenii se asociaza pentru dezvoltarea in comun a unor activitati patrimoniale/lucrative (in scopul obtinerii profitului) sau nepatrimoniale/nelucrative (non-profit).
Pentru activitatile lucrative forma consacrata de asociere o reprezinta societatea comerciala, in diferitele ei forme, definite de L-31 /1991(R): pe actiuni (SA), cu raspundere limitata (SRL), etc, etc.. Scopul societatilor comerciale este obtinerea profitului in vederea dezvoltarii societatii sau a distribuirii acestuia, asociatilor.
Dreptul de manifestare al asociatilor si dreptul la beneficii (repartizarea profitului si a pierderilor) in cadrul societatii este stabilit in statut, dar in cvasitotalitatea cazurilor, aceste drepturi sunt proportionale cu aportul adus la capitalul societatii. La lichidarea societatilor comerciale, dupa achitarea tuturor obligatiilor, patrimoniul ramas (daca el exista) se imparte (valoric) functie de ponderea aportului fiecarui asociat la capitalul social al societatii. La polul opus, fata de societatile comerciale se situeaza asociatiile si fundatiile nepatrimoniale/nelucrative/non-profit, definite prin OG 26/2000, modificata printr-o serie de legi ulterioare.
Aceste entitati juridice (min.3 pers. ptr. asociatii si una sau mai multe persoane ptr. fundatii) au ca scop dezvoltarea de activitati de interes general sau al unor colectivitati, precum si (numai la asociatii) activitati in interes propriu in scop nepatrimonial. Patrimoniul initial (ce are un nivel stabilit de lege) ce se constituie prin aportul asociatilor este fara drep de restituire in cazul lichidarii asociatiei/fundatiei. Ca o necesitate in dezvoltarea sociala, avand scopul ponderat intre cel al societatilor comerciale si al entitatilor non-profit, au aparut cooperativele. In forma lor pura, cooperativele erau asociatii ale persoanelor fizice (coop. de grad I) sau juridice (coop. de grad II), care pastrandu-si proprietatile si independenta totala a activitatii proprii de productie, se asociau intr-o entitate juridica noua, pentru a rezolva nevoi comune de aprovizionare, stocare, desfacere, procesare, sociale, personale, etc.
Baza doctrinara a cooperativelor o reprezinta cele sapte principii cooperatiste: 1) Asocierea voluntara si deschisa a persoanelor care au acelasi scop; 2) Controlul democratic din partea membrilor (principiul: un om=un vot); 3) Participarea economica a membrilor; 4) Autonomia si independenta; 5) Educarea, instruirea si informarea ; 6) Cooperarea intre cooperative; 7) Preocuparea ptr. comunitate. Membrii cooperatori constituie la infiintare un patrimoniu, fiecare din ei detinand parti sociale proportional cu aportul adus. In procesul decizional insa, fiecare membru are un singur vot. La pierderea calitatii de membru, fostul cooperator sau urmasii acestuia primesc o parte (divizibila) din valoarea partilor sociale detinute/mostenite, cealalta parte (indivizibila) ramanand cooperativei ptr. dezvoltare.
Scopul cooperativelor nu este in primul rand de obtinere a profitului, ci punerea-n valoare a unitatii proprii de productie a cooperatorului (atelier mestesugaresc, ferma agricola, etc), prin aprovizionarea cu materiale (ritmica, de calitate, pret scazut), stocarea productiei (ex. silozuri de cereale), valorificarea productiei, procesare (mori, abatoare, fabrici de lapte, etc), precum si activitati de finantare (singurele cooperative ce au avut un efect pozitiv in agricultura romineasca pana la infiintarea CAP-urilor). Primele cooperative au aparut catre mijlocul sec. al XIX-lea : Marea Britanie, Pionierii de la Rochdale in 1844 (pielarie incaltaminte) si Germania cooperatia tip Schulze-Delitzsch 1847 si tip Raiffeisen 1846 (credit rural).
Cooperativele agricole s-au dezvoltat rapid in Germania si Tarile de Jos odata cu extinderea miscarilor de eliberare ale coloniilor, ca efect de aparare a micilor agricultori fata de redirectionarea capitalului marilor companii catre agricultura europeana. In acest caz se poate vedea cel mai clar reactia de aparare a proprietarilor de teren agricol in fata amenintarilor marilor companii. Cooperativele (in special cele care rezolvau problema colectarii, stocarii si valorificarii cerealelor, asigurarea utilajelor complexe necesare tehnologiilor de lucru, procesarea si valorificarea unor produse: lapte, carne, etc) au constituit singura solutie salvatoare pe care asociatii au indentificat-o si sustinut-o diferentiat, acceptand principiul votului egal.
Cu alte cuvinte numai atunci cand amenintarea existentei a fost perceptibila, s-a agreat asocierea, in care cel cu potential mai mare a contribuit (voluntar) cu mai mult la infiintarea cooperativei, acceptand si compromisul votului egal (un om un vot). In aceste conditii intre asociati nu pot exista decat persoane care au acelasi scop si deci, acelasi interes./ In editiile urmatoare vom continua analiza cooperativelor, incercind sa vedem avantajele constituirii acestora, legislatia si eventual modul de abordare al unui program national pentru infiintarea (pentru ca nu exista) si dezvoltarea cooperatiei agricole. Pana atunci, pace si bucurii!