“Pe toți creștinii adun/de Domnul să le spun/pe morți îi plâng/pe fulgere le frâng”. Așa vor fi cântat și clopotele Mănăstirii Bălan, înainte să fie tăinuite în pământ, ca să nu ajungă materie primă industriei de armament, în prima conflagrație mondială.
“Și clopotele-n limba lor/plângeau cu glas tânguitor/… pe cel mai bun dintre eroi” (George Coșbuc). Și nici un semn de la război. Nici un semn, căci salvatorii clopotelor au fost mobilizați pe front și… nu s-au mai întors ca să-și dezgroape comoara. Erau în floarea bărbăției când nu puteau crede în neșansă și în calea fără întoarcere. Altfel ar fi încredințat cuiva locul numai de ei știut: sub un deal, sub o colină, clopot din Lumina lină.
Îngropate undeva în hotarul dinspre Gârbou al Bălanului, clopotele mănăstirii așteaptă să fie căutate cu detectoul de metale și cu gândul curat, să revadă lumina ca piese de muzeu măcar.
“Adevărul de Cluj” a publicat prin anul 1994, un articol al subsemnatei pe aceeași temă, captând atenția domnului inginer metalurgist Petrișor Ţârlea, care turna în bronz opere de artă destinate forului public. Impresionat de legenda mănăstirii Bălan, domnia-sa a programat să toarne în premieră clopote bisericești. “Doamne, a zis, dacă iese bine ți-l dăruiesc să te preamarească din turla acestei modeste mănăstiri”. Nu știa dânsul că și turla, gata să cadă la prima furtună, tot pe dânsul îl aștepta să o consolideze.
Clopotul experimental a reușit, și în postul Adormirii Maicii Domnului am avut bucuria să-l ducem la manastire, întru plenitudinea sărbătorii de hram. Inginerul bănatean Petrişor Ţârlea a dirijat apoi fonduri, materiale de (re)construcție și mână de lucru, demersuri finalizate cu biserica nouă și alte spații adiacente, dotate corespunzător. Iată un model de conduită divno-umană, un om care pune umărul la evoluția omenirii prin fapte altruiste și mari.
Cu permisiunea onoraților cititori, acest articol se dedică ctitorului Petrişor Ţârlea, precuvioasei monahii Maica Melania, care ne asteapta în 15 august la Sărbătoarea de hram și familiei preot Gelu Damșa, care m-a îndemnat să reiau “legenda” într-o respectabilă publicație sălăjeană.
prof. Aurelia Petrule
[…] “Pe toți creștinii adun/de Domnul să le spun/pe morți îi plâng/pe fulgere le frâng”. Așa vor fi cântat și clopotele Mănăstirii Bălan, înainte să fie tăinuite în pământ, ca să nu ajungă materie primă industriei de armament, în prima conflagrație mondială. “Și clopotele-n limba lor/plângeau cu glas tânguitor/… pe cel mai bun dintre eroi” (George Coșbuc). Și nici un semn de la război. Nici un semn, căci salvatorii clopotelor au fost mobilizați pe front și… nu s-au mai întors ca să-și dezgroape comoara. » Mai multe detalii […]