Cel mai longeviv român a fost un sălăjean din Valea Loznei

Născut în 1804, în satul Valea Loznei, sălăjeanul Maftei Pop a numărat 148 de ani pe fusul timpului, fiind cel mai longeviv român, scrie Jurnalul Naţional (http://jurnalul.ro/special-jurnalul/reportaje/record-national-longevitate-148-ani-635756.html). A prins revoluţia lui Tudor Vladimirescu, a fost contemporan cu Titanicul, a cunoscut Războiul de Independenţă şi cele Două Războaie Mondiale şi a trăit încă 5 ani după abdicarea Regelui Mihai. Înalt şi “voinic cât doi bivoli”, la 120 de ani Maftei Pop căra în spate, pe distanţe de 2-3 kilometri, grinzi de 12 metri lungime şi mânca precum trei la un loc. Nu a fost bolnav niciodată şi nici pe însurătoare nu a pus mare preţ, ceea ce – susţineau specialiştii care l-au privit ca obiect de studiu – ar putea fi o explicaţie pentru longevitatea sa.
Localnicii din Valea Loznei nu-şi mai amintesc de Maftei Pop, nu l-au cunoscut nici măcar din poveştile spuse de bunicii satului, iarna, la gura sobei. S-a născut cu două secole în urmă, în 1804, şi a bifat în Catastiful vieţii nu mai puţin de 148 de ani, stingându-se în 1952, în localitatea Osoi din judeţul Cluj. Viceprimarul comunei Lozna, Alin Pocol, nu a auzit, însă, de existenţa lui Maftei Pop, fiind surprins să afle că în comuna de pe malul Someşului s-a născut şi a trăit cel mai longeviv român. Nici secretarul comunei, Mircea Rus, nu deţine nicio dată despre Maftei Pop, deşi a aflat recent despre povestea sa. „Am aflat de curând despre el, chiar am vorbit şi eu cu oamenii din Valea Loznei, dar nimeni nu îşi aminteşte nimic. Şi nici documente nu sunt”, a declarat Mircea Rus.

Uitat de localnici, trăieşte doar în cărţi

Dacă Maftei Pop a dispărut demult din conştiinţa celor din comuna natală, el continuă să existe într-un studiu publicat de academicianul C.I.Parhon. Paginile vechii cărţi spun că sălăjeanul trăia de cele mai multe ori izolat, preferând viaţa sub cerul liber. Lucra ca zilier şi gospodarii pentru care muncea îi ofereau din când în când, pe vreme rea, un loc de dormit lângă vatră, pe o blană de oaie. Bine clădit şi călit de traiul în natură, Maftei Pop dormea cu o buturugă de lemn în loc de pernă, iar de mâncat – mânca precum trei la un loc. “Ca putere era tânăr şi era privit ca un fenomen”. De asemenea, potrivit lui Cristinel C. Popa – Jurnalul Naţional, “avea o forţă musculară puţin obişnuită. A lucrat la maşina de treierat, maşină primitivă pe care o învârtea cu mâna. Cu o mână trăgea cei doi bivoli puşi la jug. Ducea din pădure trei grinzi în spinare, de la 2-3 kilometri depărtare, peste dealuri, până la 100 de ani. La 120 de ani încă putea purta câte un lemn de 10-12 metri de la 2-3 km”, se arată în studiul publicat de C.I. Parhon.
Bărbatul nu avea carte şi nici nu se sinchisea de asta. Pentru el, era suficient că ştie să numere porţiile de mâncare şi rareori gologanii primiţi pentru lucrul cu ziua prin sat.

Fuga din satul natal

Când a ajuns la vârsta de 40 de ani, Maftei Pop a plecat din satul natal, după ce a a omorât accidental, dintr-o lovitură, un copil ce i-a creat probleme pe când păzea animalele la păscut. A trecut dealul şi s-a stabilit în localitatea clujeană Osoi, unde a continuat să muncească pe la oameni, ca zilier. I se spunea “prostănacul” ori Mutu, mai mult pentru faptul că nu şi-a întemeiat o familie şi nu şi-a ridicat o gospodărie, celibatul fiind una din posibilele explicaţii pentru longevitatea sa. De asemenea, C.I. Parhon subliniază faptul că în familia lui au existat centenari (mama şi sora, 110, respectiv 102 ani), dar mai ales că Maftei Pop a trăit toată viaţa muncind şi apoi odihnindu-se numai în aer liber. Un alt factor important ce a acţionat favorabil pentru atingerea unei asemenea vârste înaintate (recordul românesc dovedit prin acte, fără tăgadă) este şi regimul alimentar alcătuit mai mult din zarzavaturi, ciorbe şi lactate, ca şi factorii de climă. “E găsit în sat drept ca un brad…Poartă cămaşe albă cu gâtul descoperit, umblând astfel vara şi iarna”, notează C.I.Parhon, adăugând că avea “Alimentaţie mixtă. Predominant lapte, brânză, mămăligă. Mânca cât trei, mânca şi o oaie întreagă la o masă, pe care o primea în schimbul muncii lui”.

Vizitat de oamenii de ştiinţă

Despre longevivul Maftei Pop, zis Mutu în comunitatea mică (22 de case, n.r.) din Osoi, au aflat şi oameni de ştiinţă, care cu puţini ani înainte de a se stinge i-au făcut o vizită. Potrivit lui Cristinel C. Popa – Jurnalul Naţional, cazul s-a aflat, de altfel, şi în atenţia Anei Aslan, aspect consemnat şi el în notările lui C.I.Parhon. Totul s-a întâmplat demult, în bătrănii ani ce au urmat celui de-al Doilea Război Mondial. Savanţii l-au găsit pe Maftei Pop zdravăn, cu părul albit doar pe jumătate, deşi „obiectul lor de studiu” trăise aproape un secol şi jumătate. La acesta vârstă extraordinară, bărbatul avea privire ageră şi era iute în mişcări, putând să se deplaseze cu vioiciune, fără toiag. De altfel, ceea ce a mai rămas notat despre el arată că n-a fost bolnav niciodată şi că a scăpat de toate molimele lumii. După ce l-au măsurat şi l-au cercetat din cap până în picioare, anatomiştii cu concluzionat: “Impresionează relieful muscular pe tot corpul: pectoralii, intercostalii, drepţii abdominali, cu fibrele aparente”. Cercetătorii mai reţin că “Epitetul de prostănac dat de consăteni pare a fi în legătură cu viaţa bizară şi cu diminuarea auzului mai demult, fapt care l-a izolat de mediu…Prezintă o aritmie cardiacă legată de respiraţie. Puls 92 pe minut, radiala nu este îngroşată, tensiunea arterială 160 cu 80”. Mateiu Pop a scăpat şi de afecţiunile cu prostata şi nu suferea nici de ateroscleroză, cum se întâmplă acum în cazul bărbaţilor trecuţi de 50 de ani.
Singura problemă de sănătate înregistrată de specialişti în cazul celui mai longeviv român pare a fi o tumoră abdominală apărută la o vârstă înaintată, care este considerată de aceştia şi cauza morţii lui Maftei Pop. Constatările medicale sunt contrazise, însă, de localnicii din Osoi. Oamenii spun că Maftei ar mai fi trăit mult şi bine dacă nu s-ar fi speriat de tehnica adusă de lumea nouă. Mai exact, potrivit poveştilor din Osoi şi relatate de Cristinel C. Popa – Jurnalul Naţional, Maftei ar fi fost fotografiat, dar neobişnuit cu aparatele foto, s-a speriat de moarte, asociind acest lucru cu accidentul pentru care îşi lăsase în urmă satul natal.

Să trăieşti cât moş Maftei

Existenţa lui Maftei Pop este dovedită astăzi nu doar prin poveştile rămase în sufletul bătrâinilor din Osoi, care l-au cunoscut când erau copii, ci mai ales prin certificatul de deces, unde, negru pe alb, este scrisă vârsta la care s-a înregistrat decesul: 148 de ani. Potrivit actului cu pricina, Mateiu Pop a murit de senilitate, ceea ce – la o etate de circa un secol şi jumătate – se poate traduce prin “moarte bună”. De altfel, sătenii din Osoi au rămas cu o vorbă, pe care o mai rostesc şi acum: „Vrei să trăieşti cât moş Maftei?”, rostesc ei ca un fel de taxare ironică a destinului, într-un timp prezent în care un trai longeviv ca al sălăjeanului născut în Valea Loznei este o simplă utopie.

Sursa: Jurnalul Naţional http://jurnalul.ro/special-jurnalul/reportaje/record-national-longevitate-148-ani-635756.html
Foto: Cristinel C. Popa (Sursa: Jurnalul Naţional)

4 Thoughts to “Cel mai longeviv român a fost un sălăjean din Valea Loznei”

  1. matusalem

    Este la mintea cocoșului că „a prins revoluţia lui Tudor Vladimirescu” și „a cunoscut Războiul de Independenţă”, din moment ce trăia în Imperiul austriac și apoi în Imp. austro-ungar! Iar dacă la 120 de km/oră ducea grinzi și „mânca şi o oaie întreagă la o masă”, este fără îndoială că ar mai fi trăit și azi, de nu-l speriau ăia cu fotografia!

  2. Anonim

    articol din jurnalul national

  3. Anonim

    Mai, chiar asa ati ajuns? Sa copiati tot din alte ziare? Articolul original il gasiti pe jurnalul.ro.

  4. Anonim

    Se pare ca si ala din Jurnalul l-au facut tot ei… doar sunt corespondenti

Leave a Comment