Studenții filialei Zalău a Universității de Vest ”Vasile Goldiș” din Arad, rememorând ”Satul de altădată”

Silvia Bodea Sălăjan

Având nostalgia unui timp în care satul românesc era acel loc :“binecuvântat de Dumnezeu pe Pământ” Centrul de Cultură şi Artă al judeţului Sălaj împreună cu Universitate de Vest “Vasile Goldiş “ Arad a aplicat un proiect de suflet :“Satul de altădată” sub egida:”Să redescoperim la pas Sălajul”.Un grup de studenţi şi cadre didactice au pornit, aşadar, “la pas” pe un traseu în care frumuseţea şi istoria convieţuiesc şi sunt la ele acasă.
Primul popas l-am făcut la Jibou, la Gradina Botanică “Vasile Fati”, unde pe lângă castelul familiei Wesselenyi , ce dăinuieste de peste trei secole, am admirat diferite specii de plante, multe dintre ele exotice, serele adăpostind o colecţie variată şi deosebit de valoroasă de plante tropicale, subtropicale şi mediteraniene, colecţia de palmieri şi acvariul situate într-un pavilion înalt, în care se părea că am păşit pe un tărâm fermecat.
Căsuţa poveştilor din satul Răstoci pare un loc de odihnă a sufletului.La cei peste 120 de ani ai săi, casa stă semeaţă la marginea drumului, cu acoperişul de paie ţuguiat, cu ferestrele cât palma, o casă în care au locuit atâtea generaţii de oameni păstrând nealterate valorile morale eterne.Când am intrat în curte, lelea Iulica, în vârstă de 91 de ani, tăia lemne. Starea ei de spirit, luciditatea, optimismul şi buna dispoziţie au constituit o adevărată lecţie pentru studenţii, care i-au luat securea din mână, i-au tăiat lemnele şi i le-au aşezat la locul lor, spre marea ei bucurie.
Si cum satul este întotdeauna aşezat în jurul bisericii şi cimitirului sugerând credinţa nedisimulată în Dumnezeu dar şi conştiinţa că în momentul “trecerii” fireşti nu eşti singur ci îi ai lângă tine pe toţi ai tăi , prezent şi trecut laolaltă, grupul de studenţi şi dascăli s-au oprit la biserica de lemn din Lozna, cu hramul “Sfântul Dumitru”, ridicată în anul 1813,. Este unul dintre monumentele istorice importante din judeţul Sălaj deoarece, pe lângă atestarea credinţei străvechi pe aceste locuri de legendă, este şi dovada existenţei noastre perene ca popor creştin.
Pentru a recupera un timp al satului tradiţional în care forma de salut are o mare încărcătură afectivă şi morală:”Doamne ajută”(ce poţi să-I doreşti mai mult şi mai bine unui om?!) ne-am oprit la biserica din lemn din Ileanda, care se numără printre cele mai vechi biserici de lemn din Sălaj. Istoria ei este frământată, ca istoria acestui popor, de altfel, dar a rămas “Cheie de boltă” şi document de suflet deoarece satul face parte din “zariştea cerească”, motiv pentru care dispariţia lui ar fi un dezechilibru cosmic.
Doamna profesor, doctor Aurica Grec a precizat că satul, care este leagănul civilizaţiei noastre, nu poate rămâne în limitele unui trecut nostalgic dar valorile sale morale nescrise şi păstrate cu sfinţenie de milenii nu trebuie uitate deoarece fără ele “ lumea devine pradă unui mare zbucium”.
A fost o zi minunată în care am realizat că sunt atâtea motive de încântare aici, lângă noi, dar că de multe ori trecem pe lângă ele fără să le observăm. Un student din grup spunea:”Toată viaţa am visat să văd piramidele din Egipt dar acum realizez că nimic nu-i mai frumos decât satul bunicilor mei, unde de câte ori mă duc, mă întâlnesc cu mine însumi”.

Alte articole

2 Thoughts to “Studenții filialei Zalău a Universității de Vest ”Vasile Goldiș” din Arad, rememorând ”Satul de altădată””

  1. robin

    pai bai fraierilor , in loc sa fi crescut niste curci, ,purcei, microferme a ti dat o gramada de bani pe niste hirtii fara valoare emise de un SRL cu speranta ca ve ti intra in institutii de elita gen PMZ. Pai daca asa frumos este satul bunicilor de ce n ati ramas pe acolo?

  2. pt robin

    tu cate clase ai mai, semianalfabetule … cred ca sub 4 deoarece atunci se invata gramatica ~de baza~ a limbii romane. Hai sicrir molusca !

Leave a Comment