La Treznea, comemorarea martirilor cu veneraţie şi recunoştinţă!

Prof. Marin Ştefan

Marţea trecută (9 septembrie 2014), într-o frumoasă zi a lunii lui Răpciune, Comuna Martir TREZNEA şi-a comemorat martirii cu veneraţie şi recunoştinţă! Această celebrare solemnă a fost prilejuită de împlinirea a 74 de ani de la asasinatul barbar, înfăptuit de trupele horthyste asupra românilor şi evreilor din pitoreasca aşezare sălăjeană de la poalele estice ale Munţilor Meseş, în ziua de 9 septembrie 1940, din cauza nefastului Dictat de la Viena, din 30 august 1940. Atunci, au fost omorâţi, cu premeditare, 86 de oameni nevinovaţi şi lipsiţi de orice apărare, de la copii şi femei însărcinate, până la bărbaţi în puterea vieţii şi la bătrâni. Şi, culmea!, odiosul masacru a avut loc imediat după prăznuirea Naşterii Maicii Domnului, tocmai în ziua Sfinţilor şi Drepţilor Dumnezeieşti Părinţi, Ioachim şi Ana, de parcă oribilul Horthy Miklós şi „honvezii” săi, în cârdăşie cu câţiva maghiari sălăjeni conduşi de Báy Ferencz, n-ar fi fost creştini… De fapt, aşa s-a întâmplat şi în măcelul de la Ip, în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, când urma să se sărbătorească „Înălţarea Sfintei Cruci”!
În acest context, activităţile sărbătoreşti au început la Mormântul Martirilor, în prezenţa unui public numeros, printre care s-au aflat: supravieţuitori ai masacrului, urmaşi şi rude ale victimelor, localnici şi nu numai, fii ai satului, istorici şi oameni de cultură, oficialităţi locale şi judeţene, reprezentanţi ai instituţiilor sălăjene, ai partidelor politice şi ai asociaţiilor judeţene ale românilor persecutaţi, refugiaţi, expulzaţi sau deportaţi din motive etnice din Cluj, Satu Mare şi Sălaj, ai Comunităţii Evreilor din Satu Mare, precum şi ai Federaţiei Naţionale a Românilor Persecutaţi Etnic „PRO MEMORIA 1940-1945”, în frunte cu preşedintele acesteia, prof.univ.dr.ing. Barbu I. Bălan. Deschiderea a fost făcută prin trecerea în revistă a Gărzii de Onoare din cadrul Batalionului 317 Sprijin Logistic „Voievodul Gelu” din Zalău (comandant, lt.col. Nicolae Oros), de către Emanoil Ionel Stanciu – primarul comunei, Ionel Ciunt – prefectul Sălajului şi col. Emil Gherman – comandantul Garnizoanei din Zalău. După intonarea Imnului Naţional al României (de Fanfara „Promenada” din Zalău, dirijor, Lucian Pop) şi după depunerea de coroane şi buchete de flori, a urmat oficierea serviciului religios, în care s-a făcut parastasul martirilor, cu pomenirea numelui fiecăruia.
Festivitatea a continuat la Monumentul Eroilor Martiri, cu o nouă trecere în revistă a Gărzii de Onoare, cu alte zeci de depuneri de coroane şi buchete de flori din partea participanţilor şi cu discursuri tematice. Întregul ceremonial a fost coordonat de Ioan Pintea – referent la Casa Municipală de Cultură din Zalău.
În conjunctura evenimentului sărbătorit, au vorbit: primarul Emanoil Stanciu, dr. Ioan Puşcaş şi prefectul Ionel Ciunt. Aceştia au evocat, cu subiect şi predicat, ororile, pe cât de pertinente, pe atât de veridice, făcute cu sălbăticie de horthyşti, venerându-i cum se cuvine pe toţi martirii localităţii Treznea. De remarcat, totuşi, tonul moderat şi condescendenţa alocuţiunilor celor care au cuvântat, în circumstanţele evenimentelor din acele vremuri, precum şi ale celor din zilele de azi, cu scopul evitării unor situaţii conflictuale nedorite. Pentru că, în ciuda actelor abominabile făcute de horthyşti, acţiunile de reconciliere sunt binevenite. Desigur, rănile produse de monstruosul dictat din anul 1940 au rămas prea adânci şi, încă, nu s-au putut vindeca. Timpul n-a reuşit să şteargă amintirea suferinţelor… De aceea, discursurile s-au raportat, pe alocuri, şi la vorbele scriitorului şi gânditorului francez Voltaire, spuse pe româneşte: iertăm, dar nu uităm! Pentru că, nu-i aşa?, şi prozatorul francez Alexandre Dumas avea dreptate: „Iertarea este o virtute creştină”.
Printre altele, primarul Emanoil Stanciu, a spus: […] „Asasinatele în masă de la Treznea şi Ip, precum şi din alte localităţi din Ardealul de Nord, vor rămâne, pentru totdeauna, acte de gravă acuzare la adresa extremismului horthyst[…]. Drama românilor omorâţi în 9 septembrie 1940 a provocat indignarea majorităţii oamenilor cinstiţi din rândul populaţiei maghiare din Treznea. Nu rare au fost cazurile când aceştia, cu preţul libertăţii lor, au salvat vieţile vecinilor şi ale prietenilor români, cu care, de veacuri, îşi duceau traiul de zi cu zi, la bine şi la rău. Un exemplu cât se poate de elocvent a fost familia domnului prof.dr. Ioan Puşcaş, care a fost salvată de la împuşcare de către fierarul satului, care era de etnie maghiară[…]. Noi, locuitorii din Treznea, nu purtăm duşmănie nimănui, îi respectăm pe conaţionalii noştri şi dorim, ca împreună, să convieţuim în aşa fel încât şi localitatea noastră să se alăture tuturor comunelor din judeţ şi din ţară în care oamenii se respectă reciproc, îşi respectă tradiţiile şi obiceiurile[…]”.
De asemenea, dr. Ioan Puşcaş – fiul al satului ce avea opt ani la momentul respectiv, după propunerea unui moment de reculegere, a reliefat, printre altele: […] „Suntem singurul popor care n-a fost cucerit de nicio putere din lume, chiar dacă a fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici romanii n-au reuşit, stăpânind doar o parte din Vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de dacii liberi şi nimeni nu a reuşit să ne supună cât timp am fost uniţi. Toate înfrângerile noastre s-au bazat pe trădare.[…] La mijlocul secolului trecut, Sălajul a devenit teatrul unor sângeroase fărădelegi comise de horthyşti. În inima Sălajului este Treznea, cu cei 86 de români şi evrei ucişi în cele mai groaznice chinuri.[…] Subliniez, în mod special, că această comemorare nu este nicidecum o acuzaţie la adresa populaţiei maghiare din Treznea, cu care am convieţuit paşnic, în relaţii bune, ci, din contră, este o acuzaţie împotriva grofului Báy Ferencz – autorul acestor atrocităţi şi împotriva trupelor ucigaşe pregătite de acesta pentru exterminarea populaţiei româneşti din comuna Treznea, spre a deveni, el, propietarul tuturor pământurilor românilor ucişi. Cu această ocazie, aş dori să transmit şi un mesaj special pentru consătenii noştri, cât şi pentru conducerea Primăriei şi pentru consilierii comunei Treznea, din partea Asociaţiei „Treznea, sat natal”, cu dorinţa să vegheaţi la bunăstarea comunei nostre.[…]”.
Prefectul Ionel Ciunt, a evidenţiat, printre altele: […]„9 septembrie 2014, este o zi specială pentru noi, sălăjenii, şi cred că este o zi specială pentru românii de pretutindeni. Este o zi în care, acum 74 de ani, armata horthystă arunca o pânză neagră, voalul de doliu, peste ceea ce înseamnă morală creştină, cultură şi civilizaţie europeană, calitate şi demnitate umană.[…] Suntem într-un sat şi într-o zi, care ar fi bine să fie prilej de pelerinaj pentru neamul românesc. Urcăm, în fiecare an, pe poteca ce duce la Mormântul Martirilor din Treznea. Aş dori să spun că este o potecă spre istoria românilor. Este un urcuş spre cinstirea şi neuitarea martirilor de aici.[…] Încercaţi, dragi prieteni, să vă imaginaţi acel tablou sinistru şi v-aş ruga să vă propuneţi acum, să faceţi, fiecare dintre voi, tot ce depinde de voi, ca astfel de momente să nu se mai repete vreodată, nici aici şi niciunde în lume. Nu cred, şi n-ar fi înţelept să ne răzbunăm martirii de aici, nici noi şi nici generaţiile care vin după noi. Dar, durerea tăcută pe care o purtăm fiecare în sufletele noastre ca pe o lacrimă, ne adună, iată, an de an, la mormântul comun şi, aici, la acest monument, ridicat în memoria lor. Ştiu, dragii noştri martiri, că nu doriţi răzbunare, voi doriţi neuitare.[…]”.
Înălţătoarele activităţi comemorative s-au încheiat cu defilarea Gărzii de Onoare şi a Fanfarei, după care a urmat o masă comună creştină, la Căminul Cultural din Treznea, precum şi la casa părintească a dr.Ioan Puşcaş.
Dumnezeu să-i odihnească în pace pe toţi martirii neamului românesc!