Week-end-ul de îngemănare a lunilor August şi Septembrie a adus, la Ştrandul „Broscărie” din vecinătatea oraşului Şimleu Silvaniei, cea de-a 5 ediţie a MMC Bikers’ Fest. Organizată de către MMC (Meseş Moto Club), această a 5-a ediţie a adunat la start nu numai aproximativ 200 de motociclete, ci şi peste 500 de participanţi şi 6 trupe, dintre care două din străinătate. Dacă prima zi a părut a fi una mai puţin interesantă, atât prin prisma lipsei de activităţi adiacente indispensabile unui astfel de festival, cât şi prin concertele cu trupe destul de cunoscute publicului (STELI & BOOGIE din Jibou, DECEASE din Cluj-Napoca – dar cu toţi cei 3 membri fiind zălăuani la origini – şi VOICES OF SILENCE din Cluj-Napoca), cea de-a doua zi a fost mult mai incitantă, începând cu parada moto şi continuând cu năstruşnice concursuri şi cu recitalurile a încă 3 trupe (DESANT din Timişoara, WISDOM din Budapesta şi CAYNE din Italia).
Astfel, zilei de Vineri nu i-au fost dedicate decât 3 concerte. În jurul orei 21:00, Steli & Boogie – o mai veche cunoştinţă de-a MMC Bikers’ Fest-ului – a urcat pe scenă pentru a ne încânta, vreme de aproximativ 45 de minute cu nişte riff-uri de chitară deosebite. Chiar dacă muzica a părut a fi incompletă, fapt determinat de lipsa de pe scenă a altor muzicieni (Steli & Boogie cântă cu negativul pe spate), a reuşit să îi încânte pe participanţi, chiar dacă marea majoritate a acestora au preferat să îl audieze la un pahar de ceva. Puternic ancorat în aria progressive-ului, dar şi marcat fiind de chitarişti cum ar fi Steve Vai sau Stevie Ray Vaughan, Steli & Boogie este demn de apreciat prin faptul că îşi alege inspirat compoziţiile pe care să le interpreteze. Şi o face suficient de bine, încât să poată fi încurajat să participe la tot mai multe evenimente!
Primul grup al serii avea să fie Decease. Cei 3 zălăuani, aciuaţi pe motive universitare prin Cluj-Napoca, adică Radu Vulpe (voce, chitară), Cătălin Vulpe (chitară bas) şi George Alb (tobe), şi-au început prestaţia în jurul orei 21:45. Chiar dacă old school thrash-ul pe care îl prestează nu este întocmai familiar întâlnirilor moto, aceştia au prins destul de bine la public, poate şi datorită afluenţei de prieteni şi de cunoscuţi pe care au avut-o în public. Deşi abia dacă şi-au unit forţele de aproximativ un an şi jumătate, cei de la Decease dovedesc din ce în ce mai tare o maturizare apreciabilă, atât în plan componistic, cât şi în cel al prestaţiilor scenice – sincere, directe, fără fineţuri menite a aduce publicul aproape de scenă şi, implicit, de trupă! Printre pisesele interpretate, am identificat Decline (intro), Mentally Infested, Boiling Hatred, Hypocrisy Unknown, Atrocious Deeds, Sadistic Enjoyment, Exhort To Obliterate – practic, aproape că a fost interpretat în întregime albumul de debut Exhort To Obliterate. În special către finalul concertului, cei de la Decease au animat publicul la headbang, mosh şi circle pit!
Concertele pregătite de organizatori pentru ziua de Vineri s-au încehiat cu prezenţa veteranilor clujeni de la Voices Of Silence! Atât pentru mine, cât şi pentru mulţi dintre cei prezenţi, Voices Of Silence nu mai sunt de mult timp o necunoscută! Aproape de ora 22:00, am auzit primele acorduri ale piesei Hungry For Life, în interpretarea lui Dudu Isabel (voce), Szabi Vincze (chitară), Dorin Panduru (chitară), Zoli Esztergar (chiatră bas), Dan Todea (clape) şi Adi Mărcuş (tobe). Vreme de aproximativ 75 de minute, concertul a continuat cu piese atât cu piese proprii, cât şi cu piese din repertoriul unor cunoscute trupe din străinătate, cum ar fi Destiny, Seeds Of Desperation, Domino (Seven). A Touch Of Evil (Judas Priest), Daedalus Son, Without A Cause, În Urma Ta (Seven), Warriors Of The World United (Manowar), No, Hai La Cluj (Compact). Why? (Helloween). Pentru trupă, concertul într-adevăr ceva deosebit, din cel puţin două motive: primul este faptul că l-am aniversat pe solistul Dudu Isabel în aceeaşi zi, iar cel de-al doilea a constat în faptul că acesta avea să fie ultimul concert al trupei alături de chitaristul Dorin Panduru. Concertul a fost, într-adevăr, unul deosebit şi a meritat cu prisosinţă statutul de main event al serii.
Cea de-a doua zi de festival a cuprins, pe lângă concerte, şi parada moto şi diverse concursuri atractive, adresate atât motocilciştilor, cât şi celorlalţi participanţi. Astfel, la ora 11:00, a avut loc parada motocicletelor, pe traseul Ştrand Broscărie – Pod Şimleu şi înapoi. Nu a durat mai mult de 30 de minute. În jurul orei 14:00, au debutat concursurile, acestea durând până în jurul orei 17:00, când au ajuns la faţa locului şi principalii invitaţi ai serii, care au călătorit cu un van aproximativ 20 de ore de la Milano special pentru acest concert! Concursurile au culminat cu proba de skandenberg, în care s-au duelat toţi câştigătorii probelor precedente. De îndată, au început şi probele de sunet, care au încântat şi ele publicul aciuat fie în bazin, fie pe terase. Pauză până la concerte!
Acestea au debutat în jurul orei 20:45, cu concertul trupei Desant din Timişoara. O trupă tânără, însă doar ca grup, pentru că, individual luaţi, membri ei sunt prezenţe active pe scene, în frunte cu Alin Achim, fostul bass-ist al trupei Cargo! Alături de acesta, Alex Anca (voce), Tiberiu Săulescu (chitară), Vlad Toma (clape) şi Mihai Dobrescu (tobe) au cântat vreme de 30 de minute un hard & heavy destul de puţin atractiv. Nu numai după gusturile mele, ci şi după prezenţa scăzută a publicului în faţa scenei! Trupa aceasta ar deveni vădit mai atractivă în momentul în care si-ar pune mai bine în valoare piesele, pentru că le etalează destul de bine! Printre piesele interpretate, s-au numărat şi Joc De Noroc, Mai Aproape De Răsărit sau Zbor.
La ora 21:30, pe scenă a urcat prima dintre ceel două trupe străine invitate. Maghiarii de la Wisdom sunt deja un nume cunoscut pe scena power metal mondială, drept dovadă fiind faptul că chiar în aceste zile, precum şi în prima jumătate a anului viitor, îi însoţesc pe suedezii de la Sabaton şi pe elveţienii de la Eluveitie în utrneul lor mondial. Uniţi sub acelaşi nume în 2001, Gábor Nagy (voce), Gábor Kovács (chitară), Zsolt Galambos (chitară), Máté Molnár (chitară bas) şi Balázs Ágota (tobe), au devenit, iniţiali, cunoscuţi prin faptul că îşi scriu versurile având la bază citate cunoscute pretutindeni. Printre piesele interpretate, s-au regăsit atât cover-uri internaţionale (The Trooper – Iron Maiden; Judas Priest – Night Crawler; Gamma Ray – Man In A Mission; Helloween – Eagle Fly Free), cât şi piese proprii, remarcabile şi prin faptul că, ştiut fiind naţionalismul maghiarilor, au fost interpretate toate în limba engleză: Wisdom Of Wind, Live Forevermore, Heaven And Hell, Unholy Ghost, At The Gates sau piesa care dă chiar numele trupei. În sfârşit, am întâlnit o trupă maghiară care să îmi făcut plăcere să o văd, asta şi datorită atitudinii mai puţin “acidă”! Dacă Wisdom este o trupă care chiar sună bine, ceea ce avea să urmeze va fi fost unul dintre cele mai reuşite concerte pe care le-am văzut vreodată!
Prea puţine auzisem despre italienii de la Cayne înainte de a fi anunţaţi ca invitaţi la MMC Bikers’ Fest! De fapt, doar două lucruri ştiam, anume faptul că unul dintre chitariştii trupei, Raffaele Zagaria, este membru fondator al celebrului grup Italian de death metal simfonic Lacuna Coil şi că o revistă de specialitate din străinătate i-a catalogat drept cea mai bună trupă de rock din lume, nesemnată cu vreo casă de discuri. Aş zice că, din start aş fi avut suficiente motive pentru a crede că voi asista la un concert bun, dar nu aveam cum să mă gândesc că ceea ce avea să urmeze pur şi simplu avea să mă impresioneze la culme! În jurul orei 22:15, Giordano Adornato (voce), Marco Barusso (chitară), Claudio Leo (chitară), Andrea Bacchio (chitară bas), Giovanni Lanfranchi (claviaturi, vioară) şi Guido Carli (tobe) aveau să îşi înceapă impresionantul set, de peste o oră şi jumătate! Complexitate, virtuozitate şi complementaritate scenă-public – aşa aş pute caracteriza cel mai bine prestaţia italienelor. Într-adevăr, chiar mi-au lăsat impresia că muzica lor nu mai are nevoie de nimic în completare, vioara fiind acel element care dă nu numai rafinament, ci şi închegare perfectă celorlaltor instrumente. Am aflat cu mare surprindere faptul că acesta a fost primul concert al trupei în afara graniţelor Italiei! Au avut parte de cel mai numeros public, între toate trupele participante, iar acest fapt s-a văzut şi pe chipurile şi în vorbele lor, fiind vizibil emoţionaţi de amploarea evenimentului. Printre piesele interpretate, s-au numărat “Addicted”, “My Damnation”, “Don’t Tell Me” sau “Save Me”, dar si un cover excelent al celebrului Ronnie James Dio. Un moment spumos, necunoscut de nimeni implicat în organizare, avea să se petreacă înspre finalul concertului, când, mai întâi în incintă, iar, apoi, pe scenă, şi-a făcut apariţia o mireasă tocmai “furată” de la propria-i nuntă! Mirare a fost pe feţele tuturor, iar cei de la Cayne au încercat să “răspundă” momentului printr-o improvizaţie de câteva secunde, la chitară, având drept temă “Marşul Nupţial” al lui Felix Mendelssohn-Bartoldy. Despărţirea trupei de fani a fost grea, dar s-a lăsat cu continuări al poveştilor la mesele din împrejurimi, până la orea târzii sau matinale, după preferinţele fiecăruia!
Ediţia a V-a de MMC Bikers’ Fest a luat sfârşit şi a fost una dintre cele mai reuşite de pănă acum! Felicitări se cuvin nu numai organizatorilor (Meseş Moto Club), ci şi sponsorilor – mai puţini decât la celelalte ediţii – care au congregat la buna desfăşurare a întâlnirii! Să ne vedem cu bine (şi cu mulţi!) la MMC Bikers’ Fest 2013!
Tudor Bolgar
