În bătălia lor pentru a atrage cât mai mulţi clienţi, băncile lansează tot fel de produse care, chipurile, ar fi în avantajul individului. De la bonusurile oferite, în puncte sau procente din cumpărăturile pe cardul de credit, la diverse conturi de economii pentru studiile copiilor, toate se dovedesc a fi doar strategii de marketing.
Zilele trecute, angajata unei bănci îmi propunea să depun alocaţia copilului într-un cont special, cu o dobândă specială, care să-mi folosească în momentul în care pruncul îşi va începe şcoala. Am fost de acord să-mi facă o simulare pe calculator, să mă conving cât de special, de fantastic şi de util mi-ar fi un astfel de cont. Surprinză! Dacă aş fi dat în grija băncii alocaţia pe următorii 10 ani, m-aş fi trezit cu mai puţini bani decât dacă i-aş fi pus la saltea. Angajata a reluat simularea, de data asta cu o sumă cu mult peste nivelul alocaţiei. Surpriză, din nou! Şi în cazul ăsta, eu aş fi ieşit în minus după zece ani de cotizat. Altfel spus, banca s-ar fi folosit de banii mei timp de zece ani, m-ar fi “recompensat” cu o dobândă “specială”, iar la final, mi-ar fi returnat mai puţin decât am pus eu deoparte în toată această perioadă.
Bonusurile pe care le primeşti dacă faci cumpărături cu cardul sunt o altă “vrăjeală”. La cumpărături de câteva mii de lei, clientul este răsplătit cu bani mărunţi, suficienţi doar pentru a achita comisionul anual de întreţinere a cardului. Halal facilitate! Iar dacă luăm în calcul şi nivelul celorlalte taxe şi comisioane pe care instituţiile bancare le practică – pentru transmiterea extrasului de cont, pentru verificarea soldului, pentru retragerea de numerar, pentru eliberarea unui istoric de cont – atunci bonusurile acestea atât de promovate sunt cu adevărat nişte nimicuri.
De fapt, este suficient să deţii un card pe care angajatorul îţi virează leafa şi ai şi devenit o vacă de muls. Chiar dacă administrarea contului curent nu presupune vreun efort special din partea băncii, majoritatea instituţiilor de profil taxează considerabil acest aspect.
Prin toate aceste contribuţii, clienţii pun serios umărul la susţinerea financiară a băncilor într-o perioadă atât de delicată pentru ele, când, forţate de criza economică, au fost nevoie să recurgă la restructurări de personal şi de reţele.
bravo pt articol, poate se vor mai trezi si naivii, trebuie sa le spuna cineva cum sta treaba, ca ei nu sunt in stare sa: – GANDEASCA –
Din pacate,noi romanii,nu mai putem face nimic.Am devenit,cu vrerea altora dar fara vrerea noastra,simple instrumente usor de manevrat pe toate domeniile esentiale ale vietii noastre.Ne apropiem cu pasi repezi de momentul cind,fiecare dintre noi va fi un simplu numar care va conta din ce in ce mai putin.Inca putin si nu vom mai avea nimic al nostru ci totul va fi al strainilor precum sunt si bancile de care,din pacate,bine vorbeste autorul articolului.Asta este NOUA ORDINE MONDIALA;O ORDINE IMPOTRIVA FIRII si,cred eu,impotriva vointei Divine. Daca s-ar putea lupta,cu sorti de izbinda,impotriva acestei ordini,eu m-as inrola.