Sistemul medical din România e ţintuit nu de ieri de azi, la pat, o ştie până şi ultimul localnic din cel mai îndepărtat sat de munte al ţării. Sistemul medical din ţara noastră are trupul cangrenat, masca de oxigen pe „figură”, o lumânare şi o cutie de chibrituri la cap. Cam aşa arată tabloul, văzut de la distanţă. Guvernanţii rotiţi la cârma ţării, cei puşi în fruntea punctelor strategice ale ministerului în cauză, au contribuit, prin acţiuni sau inacţiuni la agravarea cancerului întins peste toate unităţile medicale, cu precădere spre zonele spitaliceşti şi cele de asigurări medicale. Este, cu siguranţă, domeniul în care nimeni nu mai află nici o noutate prin aceste rânduri întrucât fiecare dintre noi, cel puţin o dată, ne-am lovit de câte un morman de aberaţii intrând în contact cu orice ţine de sistem medical în România.
Atâta timp cât nici măcar un lucru nou, în care s-au investit milioane de euro (mă refer aici la marele Sistem Integrat al Asigurărilor de Sănătate, de te apucă dimineaţa până caligrafiezi toată titulatura) pocneşte, bubuie, scoate fum şi se opreşte, atunci cred că orice discuţie referitoare la acest sistem, în ansamblu, devine inutilă. Asta s-a întâmplat şi la sfârşitul săptâmânii trecute, când, câteva secţii ale Spitalului Judeţean din Zalău au fost aproape de colaps. Diabeticii, atât cei cu tratament susţinut de pastile cât şi insulino-dependenţii, s-au trezit că-i trec toate transpiraţiile, şi de emoţie dar şi de boală, când au aflat că nu pot primi reţetele pentru medicamente întrucât sistemul electronic (softul) a cedat din „centrală”. De la manager şi până la informatician, oamenii au început să alerge de pe un hol pe altul, să dea telefoane, pacienţii urlau din saloane, aparţinătorii alergau disperaţi, care-încotro.
O serie de boli, cum ar fi cele renale, cele de nutriţie, oncologice sau cardiace au nevoie de tratament sau terapie administrate după ceas. Nu există „nu am” sau “nu iau”. Nu ai, nu iei, sau nu faci- asumă-ţi, resemnat, o comă sau un stop cardiac, asta ca să dau doar două exemple. Şi atunci? Unde e marele sistem, unde e tehnologia cea nouă, implementată cu succes şi cu răsunet, unde-s zecile de milioane de vreme ce în spitalul nostru nu se poate elibera o reţetă pentru că sistemul a cedat, de zici că funcţionează de vreo două sute de ani non-stop. Acesta este doar un exemplu, cel de la sfârşitul săptămânii trecute. Restul exemplelor, pe care le ştiţi, se regăsesc zilnic în viaţa oricărui bolnav din judeţ sau din ţară. De la spirt şi pansamente cumpărate de fiecare, până la medicamente, soluţii, tratamente şi terapii, pe care ar trebui să le primească în baza asigurării, că doar cotizează românul cu zecile de ani, bietul de el, nu-i aşa? Aşa cum suntem codaşii UE în multe privinţe, şi în acest domeniu, unul dintre cele mai sensibile şi importante din câte există, suntem la coadă.
Într-o statistică europeană făcută la sfârşitul anului trecut, am ieşit ultimii şi în clasamentul sistemelor medicale europene. Cum altfel… păi noi ne cumpărăm vata, spirtul şi seringile când intrăm în spital. În indexul european al sistemelor medicale 2014 (Euro Health Consumer Index) suntem la coada cozilor. În studiul realizat de compania suedeză de cercetare Health Consumer Powerhouse în care este evaluat modul în care sistemele medicale din Europa îi servesc pe pacienţi, atât din punctul de vedere al calităţii actului medical, cât şi al costurilor şi rentabilităţii, da, suntem pe ultimul loc în UE, şi deţinem penultima poziţie în întreaga Europă. Ca să nu credeţi că este vreun studiu gen „sirop” cum se fac pe la noi, după evaluarea mai multor etaloane, Comisia Europeană a considerat ca EHCI oferă cea mai precisă şi de încredere comparaţie şi analiză. Câteva cauze, pe pe care le ştiţi sau le-aţi simţit pe propria piele sunt sărăcia şi corupţia din sistemul sanitar, un sistem cu o structură învechită, greoaie, înnoită cu programe sau aparatură care nu funcţionează corespunzător sau se strică imediat, investiţii care ocolesc spitalele, clinicile şi cercetarea dar care hrănesc, spre exemplu, până la îngreţoşare, BOR-ul sau alte investiţii de miliarde, nesimţite sau investiţii în nesimţire.
Medici care ne părăsesc, obosiţi, dezamăgiţi şi umiliţi, mortalitate infantilă ridicată (deţinem primul loc în Europa cu aproape zece decese la mia de nou-născuţi vii), încurajarea pacienţilor în a alege internarea în clinici şi spitale decât să aleagă, acolo unde este cazul, asistenţa ambulatorie, şi multe, multe altele. Dacă ne lovesc bolile, şi nu va mai fi nimeni şi nimic să ne acorde o grijă specializată şi un tratament corespunzător, vorbim degeaba despre economie, industrie, învăţământ, politică, cultură. Viitorul, atât cât poate exista o discuţie despre viitor în lipsa unui sistem medical sănătos, se pierde tot mai mult în întuneric.
