„Trebuie să facem”, „trebuie să luptăm”, „trebuie să implementăm”, „trebuie să eradicăm”. Trebuie. Țara lui Trebuie – Trebuieland.
Ați observat cum invitații din emisiunile de televiziune și chiar realizatorii, ziariștii sau analiștii au un tic verbal deja consacrat?
Poate aveți răbdarea și curiozitatea să vă notați pe parcursul unei emisiuni de câte ori un politician, care, de altfel moare de dragul și de binele țărișoarei și care știe perfect cum să ieșim din crize, are soluția magică prin care vom trăi mai bine dar o lansează în calitate de chibiț și ne spune dumnealui, din tribună, cam ce „ar trebui” să „se facă”. Cine să facă? Probabil, alții.
Dacă ar fi doar un tic verbal n-ar fi o problemă națională. Dar, din păcate, îmi pare a fi o deconspirare irațională a fricii de răspundere sau a refuzului liderului formal de a-și asuma vreo responsabilitate. De la parlamentar, la ministru, la consilier și până la director. Fiecare știe ce trebuie făcut, dar când să facă își dă seama că este prea mic, se simte (bine) un simplu executant și se mulțumește să încaseze salariul de lider, nu de executant.
Astfel, ei nu ne promit nimic, doar „își dau cu părerea”, așa că nu putem să-i acuzăm că ne-au mințit sau că nu și-au ținut promisiunile. Au spus doar ce trebuie făcut, nu ce vor face, deci sunt politicieni sinceri!
„Trebuie dezvoltată agricultura” – avem cu toții o convingere bazată pe instinct că aceasta ar fi salvarea. Câte idei concrete, simple și asumate cu responsabilitatea verbului „a face” am auzit de la putere sau de la opoziție?
„Trebuie încurajate IMM-urile și clasa mijlocie” – de asta chiar ne-am săturat! Ne-am încurajat singuri și nimeni nu ne spune cum am putea să devenim și mai curajoși astfel încît să fim mai mulți curajoși care nu depind de banii de la stat.
Cred că ne-ar fi mai bine tuturor dacă la vot ne-am aminti cine a spus „voi face”, „voi lupta”, „voi implementa” și „voi eradica”. Chiar dacă nu se vor ține de cuvânt, am urca și noi, electorii, o treaptă pe scara conștientizării democrației. Vom putea să le spunem în mod clar „ce nu au făcut”, „cu ce nu au luptat”, „ce nu au implementat” și „ce nu au eradicat”. La alte alegeri am putea fi și mai conștienți în ale democrației și am putea să le cerem să ne spună și „cum vor face”. Dar cum să fim atât de obraznici să-l întrebăm așa ceva pe unul care spune doar „cum ar trebui făcut”?