Stigmatizaţi de bestialitate

Săptămânal, la nivel naţional sunt semnalate zeci de cazuri de minori care suferă diferite traume fizice sau psihice exclusiv din vina unuia sau ambilor părinţi. Zilele trecute, şi nu pentru prima dată, la noi în judeţ s-a înregistrat cazul unei fetiţe de numai şase luni muşcată la mâna dreaptă de un şobolan. Mama copilului este şi ea la rândul ei minoră, dar acest lucru nu o absolvă de răspundere. Pentru neglijenţa sau mai bine zis indiferenţa pe care a manifestat-o în îngrijirea copilului riscă să rămână fără bebeluş pentru că acesta ar putea fi preluat în sistemul instituţionalizat de ocrotire.

Un alt caz, a fost depistat tot la noi în judeţ, în urmă cu trei ani, când un băieţel a fost, de asemenea, ţinta şobolanilor flămânzi, el rămânând fără câteva degete şi fără urechi. Odiseea acestuia din urmă este destul de lungă. Copilul a fost purtat, prin grija celor de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, de nenumărate ori prin spitale pentru refacerea mâinii şi urechilor prin diverse intervenţii chirurgicale. Starea lui de sănătate s-a ameliorat, dar încă lucrurile nu s-au refăcut în totalitate. Mai ales sufleteşte. Deşi a ajuns să-şi poate folosi mânuţele, după ce a avut peste zece operaţii la degete, şi poate să scrie şi să deseneze, micuţul are acum de luptat cu atitudinea răutăcioasă a comunităţii şi mai ales a colegilor de clasă, care iau în derâdere aspectul său. Şi asta numai din vina unei femei inconştiente.

Zilele trecute, în ţară s-a mai petrecut un eveniment dramatic, pentru care tot mama este responsabilă. O fetiţă, după ce s-a opărit cu apă, a fost tratată cu leacuri băbeşti, cu ulei şi dezinfectante găsite prin casă, pentru că mama nu a binevoit să cheme ambulanţa, fiindu-i teamă că nu ar putea plăti acest serviciu medical. După câteva zile, văzând că fetiţa nu mai respiră, mama se decide să anunţe medicii de la urgenţă, însă mult prea târziu, pentru că micuţa deja trecuse la îngeri.

Seriale întregi, triste, de altfel, s-ar putea realiza având la bază poveştile a mii de copii. Unele cazuri, foarte grave, mai răzbat la…urechile societăţii şi în presă, altele, nu. Sute de minori, chiar de la noi din judeţ, au suferit, cel puţin o dată în viaţă, accidente din vina părinţilor, voite sau involuntare, pornind de la diferite acte de violenţă, bătăi, violuri, arsuri, traumatisme, până la abuzuri psihice. Primii responsabili de nefericirea acestor fiinţe sunt cei care i-au adus pe lume. Unii dintre aceşti adulţi ar putea fi, să zicem, scuzaţi de faptul că suferă de câte-un grav handicap psihic, în schimb, marea majoritate provin din anumite pături sociale unde nu au învăţat nici măcar să vorbească sau unde banul şi mâncarea sunt ca aurul.

Sărăcia, după părerea lor, este un paravan pentru a-şi da drumul la bestialitate, şi pentru a refuza să-i acorde respect şi iubire fiinţei plămădite din trupul şi sângele lor. Dar atunci, ce drept mai au aceşti indivizi, fără suflet să fie numiţi părinţi? Şi oare nu suntem noi prea indulgenţi când decidem ca ei să fie doar decăzuţi din drepturile părinteşti, pentru ca mâine să se plimbe liberi, să mai facă şi pe alţii să sufere, în timp ce propria odraslă va rămâne pentru tot restul vieţii cu traume de neşters?

Leave a Comment