Sport sau industrie?

Marius Morar

Tragicul eveniment ce a avut loc în timpul partidei dintre Dinamo Bucureşti şi Viitorul Constanţa, în care şi-a pierdut viaţa camerunezul-dinamovist, Patrick Ekeng, a lăsat, pentru câteva momete, fără cuvinte o lume întreagă. Chiar şi cei care nu au avut tangenţă în viaţa lor cu sportul sau cu fotbalul, au rămas, pentru câteva momente, înlemniţi în faţa televizoarelor. Dispariţia camerunezului i-a afectat pe majoritatea fotbaliştilor din România, indiferent de clubul la aceştia care activează. Până la urmă, indiferent câtă rivalitate transformată în ură ar exista în fenomenul Ligii I, moartea unui jucător nu poate decât să unească. Pe familia lui Ekeng, însă, a destrămat-o pentru totdeauna. A rămas în urmă o soţie însăcrinată în luna a doua şi o fetiţă de doi ani. Sfâşietor!
Camerunezul s-a alăturat „unicului căpitan”, Cătălin Hâldan, dar şi altor sportivi, unii foarte consacraţi, plecaţi dintre noi în timpul sau la scurt timp după încheierea carierei sportive. De ce se întâmplă tot mai multe astfel de cazuri? De ce, în urmă cu mulţi ani, nu existau atâtea tragedii pe terenurile de sport? Mulţi încercau să dea vina, după moartea lui Ekeng, pe medicii prezenţi la faţa locului, a căror menire era să-l ajute şi să-i salveze viaţa fotbalistului. Nimeni nu spune, însă, despre realitatea modului în care se efectuează controalele periodice ale sportivilor şi despre riscurile pe care aceştia, împreună cu medicii de specialitate, şi le asumă.
Parcă, sportul din ziua de azi nu mai este practicat cu atâta plăcere ca în trecut. Parcă, totul se învârte în jurul banului. Sportivii sunt dispuşi să facă orice pentru a deveni nişte „gladiatori” care, atunci când intră în concurs, singurul scop al lor este victoria, nu şi frumuseţea jocului, a practicării sportului. Vorbim despre sport ca un fenomen în care cuvântul primordial trebuie să fie sănătatea, însă, amintindu-ne de Vrăbioru, de Hâldan, de Ekeng şi de mulţi alţii care au murit pe terenul de sport sau la scurt timp după ce şi-au încheiat cariera, ne întrebăm: unde e sportul de altă dată?
Sportul a devenit astăzi industrie, iar aceasta pentru că vrem, cu toţii, să fim cei mai buni, cei mai tari şi într-un timp record dacă este posibil. Ne umflăm muşchii, indiferent de sportul pe care-l practicăm, fără să conştientizăm că în interiorul nostru există un organ numit inimă, care nu poate fi înlocuit precum un tricou de joc sau o jambieră ruptă.

Alte articole

One Thought to “Sport sau industrie?”

  1. Tăunu

    Dacă famiia lui Ekeng deschide proces, privaţii ăia pârliţi de la Puls şi dinamoviştii vor cotiza din greu. Conform regulamentelor fotbalistice, la stadion trebuie două salvări, nu două taxiuri !

Leave a Comment