Să nu dezarmăm în faţa nesimţiţilor

Daniel Mureşan

Deunăzi, coborând pe strada Andrei Şaguna, am zărit, aproape de Biserica Reformată, trotuarul plin de gunoaie. M-am apropiat şi mi-am dat seama că cineva oprise maşina, deşertând mizeriile pe trotuar. În cimitir, deşi există ditamai containerul, plin de gunoaie. Toate lăsate pe te miri unde. Şi acum să trecem la parcări. Aici nesimţirea e maximă. Pe trotuar, pe locurile pentru handicapaţi, pe spaţiul verde, în poarta omului, în uşa magazinului. Săptămâna trecută mă întâlnesc la Kaufland cu o cunoştinţă ce îşi parcase maşina în zona pentru handicapaţi. Îl întreb daca e greu cu handicapul, dacă primeşte pensie. La început se uită nedumerit la mine, neînţelegând despre ce vorbesc. Îi pică fisa repede şi mă bate pe umăr râzând: bine măăă, dar toţi parchează aici, io-s mai fraier?
Aceste tipuri de gândiri şi acţiuni prin radacini tot mai adânci. Dacă mai mulți fac un lucru greșit, el nu mai este greșit prin forța mulțimii, a majorității, începe încet-încet să intre în cotidian. Exemplele de mai sus sunt, de cele mai multe ori, sancţionate în presă sau în mediul online. Doar în faţa calculatorului. Faţă-n faţă aproape deloc. Toţi suntem viteji pe net, într-o situaţie concretă întoarcem spatele şi ne vedem de drum. Apropo’s de luare de atitudine. Prin primăvară, coborând prin parc, am auzit cum un bătrânel apostrofa un tânăr ce stătea cu picioarele pe o bancă: țărane, părinții tăi s-au descălțat când au dat de asfalt venind la oraș și tu stai cu picioarele pe bancă? Ruşinat, junele a coborât de pe bancă mormăind ceva nedesluşit. Nu şi-a cerut scuze, dar a coborât. Un exemplu de spirit civic, lucru pe care mulţi dintre noi l-a cam uitat.
Am văzut că tentația majorității este să dea vina pe autorități: nu sunt containere destule, Poliţia nu îşi face datoria, primarul nu face şi nu drege. Sigur, autorităţile au păcatele lor. Dar problema cea mare e la noi. Nu Primăria stă cu picioarele pe bancă, nu Poliţia aruncă gunoiul în mijlocul oraşului. Cu ani în urmă, cei care treceau prin Zalău spuneau că nu avem un oraş ce excelează prin cultură, dar au văzut un oraş curat. Azi, cred că e invers. Mulţi ne invidiază pentru fenomenul cultural din oraş, dar strâmbă din nas la mirosuri. Dacă dezarmăm în faţa nesimţiţilor, urbea intră pe un drum de unde e greu de întors.

Alte articole

Leave a Comment