România mijlocie

Daniel Săuca

România Mare nu a durat decât 22 de ani (1918-1940) sau 20 de ani (dacă luăm ca reper Tratatul de la Trianon). Oricum, în 1940, fără să tragem un foc de armă (după cum afirmă destui), am pierdutTransilvania de Nord, Bucovina, Basarabia și sudul Dobrogei (Cadrilaterul) .  Nu am recuperat decât Ardealul nordic. Din 1944 (1947) am putea spune că există România mijlocie. După traumatizanta (pentru unii) ori glorioasa (pentru alții) perioadă comunistă (1947-1989) a urmat etapa democrației originale, apoi aderarea la NATO și UE, formal la sistemele de valori (politice) occidentale. România mijlocie e probabil cea mai longevivă formă de organizare statală românească de la 1859 încoace. Marcăm și noi, la rubrica de față, împlinirea a 80 de ani de la nefasta vară a anului 1940 (și a tragicului septembrie 1940 și pentru mulți sălăjeni), când și din cauza clasei politice, în frunte cu Regele Carol al II-lea, s-a pierdut ceea ce se câștigase, cu noroc sau fără, cu entuziasm patriotic ori fără, în 1918. În 2020, în plină pandemie, în alte conjuncturi istorice, clasa politică de azi nu e fundamental schimbată față de cea din 1940. Ion M. Ioniță: „Omul care își asumase întreaga putere în România, Regele Carol al II-lea și regimul său incapabil să prevină sau să limiteze dezastrul și-au aflat, de asemenea, sfârșitul politic. Dar asta nu avea cum să mai schimbe ceva. Răul fusese deja făcut. În momentele cele mai grele s-a văzut cât de mult contează calitatea clasei politice” (Historia, nr. 223/august 2020). Și astăzi, în momente grele (bine ar fi ca pandemia să nu fie urmată de războiul armelor și de modificarea granițelor), calitatea clasei politice românești lasă mult de dorit. Sunt convins: politicienii spun că nici alte clase socio-profesionale nu sunt mai breze. De acord, dar la conducerea țării, a județelor, orașelor și comunelor sunt oameni politici, mai mari sau mai mici, aleși sau numiți. Bine ar fi ca alegerile locale și parlamentare să aducă o nouă clasă politică, printre altele mai profesionistă, mai educată, mai implicată pentru realizarea binelui public. Eu unul nu cred, și după spectacolul electoral jenant din această perioadă. Bine ar fi să mă înșel.

Alte articole

Leave a Comment