Rămas bun, „Tătucă”!

Rămânia îşi pierde încet valorile, fie că vorbim de marii actori ori de marii sportivi. Miercuri seara s-a stins din viaţă unul dintre componenţii „Generaţiei de Aur”. La doar 44 de ani, Daniel Prodan a decedat în urma unui infarct. Didi a fost o valoare, chiar „sufletul” echipei naţionale, spun unii. Tocmai de aceea, colegii din generaţia lui îi spuneau „Tătuca”. Era tot timpul un om fericit, cel puţin aşa îţi dădea impresia, un tip care glumea cu cei din jur de fiecare dată când avea ocazia să o facă. A ştiut să întreţină atmosfera la multe evenimente, fie că i-a avut alături pe colegii de la echipa naţională sau pe cei de la Steaua, Rocar ori FC Naţional. A fost apreciat ca fotbalist, dar şi ca om şi la echipele din străinătate pentru care a evoluat: Atletico Madrid, Glasgow Ranger şi Messina Peloro.
Eram copil atunci când am avut ocazia să-l întâlnesc, să dau mâna cu el şi să-i cer un autograf. Se întâmpla la un meci de juniori republicani între Olimpia Satu Mare şi Minerul Sărmăşag. A venit să-şi vadă fratele, pe Ciprian, junior şi el la acea vreme în echipa Olimpiei, club la care, de altfel, şi-a început şi Didi cariera. Am rămas minute bune în preajma lui, tocmai pentru că te făcea să te simţi bine alături de el prin felul său de a fi, prin snoavele pe care le spunea, prin faptul că pe faţa lui putea fi citit mereu zâmbetul.
A plecat miercuri seara să le zâmbească şi îngerilor, însă, a lăsat un gol imens în sufletul celor care l-au cunoscut. Didi nu mai e alături de noi, dar rămân în memorie evoluţiile sale de la Cupa Mondială din ’94, atunci când l-a marcat „ca la carte” pe columbianul Faustino Asprilla, unul dintre cei mai renumiţi fotbalişti din acea vreme. Rămâne în urmă o carieră impresionantă, cu 54 de apariţii în tricoul echipei naţionale, cu 121 de jocuri la Steaua Bucureşti, cu 34 de partide jucate pentru Atletico Madrid, plus evoluţiile de la celelalte cluburi pentru care a activat în carieră.
Destinul e nedrept uneori, însă, se spune că Dumnezeu îi ia alături mai devreme pe cei dragi Lui. Sunt convins că „îngerul Didi” va şti să se facă plăcut şi acolo unde a ajuns miercuri seara. A dus cu el zâmbetul şi glumele, lăsând în urmă o „Generaţie de Aur” tristă, o generaţie despre care vom fi nevoiţi să mai vorbim mult timp de acum înainte, tocmai pentru că actualii componenţi ai echipei naţionale nu pot fi comparaţi sub nicio formă cu Daniel Prodan şi ceilalţi colegi ai săi. „Generaţia de Aur” va pleca de tot la un moment dat, iar noi vom rămâne cu fotbalul nostru sărac şi ne vom zbate ca un peşte pe uscat să revenim în lumea bună, tocmai pentru că atunci când am avut alături de noi valorile, nu am ştiut să le preţuim. Dumnezeu să te ierte, „Tătucă”.