Primiți cu steaua?

Daniel Mureşan

Copil fiind, când se apropia Crăciunul mergeam la bunicii de la Mineu. La bunicii din Zalău nu prea ajungeam de sărbători, aici tradițiile nu prea existau, colindele erau între familii, nimic spectaculos.
La țară aveam o straiță specială pentru colinde, cu monograma P. S., simbolul familiei de găzdaci a bunicilor. Steaua în cinci colțuri mi-o făcea unchiul Emil, îmbrăcată în hârtie creponată de diferite culori, tăiată cu franjuri. În spate era un clopoțel care suna ori de câte ori steaua era scuturată.
Așa pregătit, în ajun plecam cu steaua. Întotdeauna era zăpadă, era mai mare dragul să scuturăm steaua să sune clopoțelul, să cântăm „Steaua sus răsare…”. De obicei primeam un leu, colaci, mere sau nuci.
Azi, tradițiile s-au cam pierdut. Se începe cu colindul la începutul lui decembrie, în special pe la instituții. E o adevărată competiție a educatoarelor și învățătoarelor să ducă la colindat copiii, îndeosebi la politicienii cu influență. Preoții actuali sunt interesați să umble cu vestea nașterii Domnului (mai nou și cu Halloweenul) pentru a strânge cât mai mulți bani, iar mersul copiilor cu steaua îl văd ca un fel de concurență neloială. Zilele acestea se colindă peste tot. La târg, la primărie, la consiliu (nepoata mea, la creșă fiind, a colindat la consiliu!). Colinde citite de pe telefon, adaptate, rapide, să se încadreze în timp. Adică nicio simțire. Totul e artificial, la normă, să bifăm cât mai multe. Pentru noi, ca jurnaliști, ne-ar trebui ediții zilnice de zeci de pagini pentru a cuprinde tot ce se colindă în județul acesta. E ireal! Se colindă la porțile instituțiilor, la șefi, la lingușeală, la mișto sau la pont. Colindă să fie!
Haideți să închei tot din amintiri. Bunicul tăia porcul. Bunica nu mă lăsa să mă uit când îl jugănea. Paiele arzând cu paie pe porc era ceva fascinant. Nu înțelegeam mare lucru, dar înțelegeam că trebuia să se întâmple. Era carne, era belșug! Bucățile mari erau tranșate pentru a se pune deoparte carnea pentru cârnați, slănina era pusă la sare. Afumătoarea era în podul casei, unde se scotea de la coșul de fum câte o cărămidă. În sobă erau băgate lemne de esență tare, pentru a se afuma cum trebuie cârnații și slănina. Seara, bunicul avea canceul plin cu vin de soi, asculta Vocea Americii și, bineînțeles, aștepta americanii! După ce comuniștii iau luat tot, restul era o bagatelă!