Nu știu cum îl vedeți voi, însă eu observ că, de câteva luni, Guvernul României a ajuns să semene mai degrabă cu o adunătură de bufoni. Și nu orice fel de bufoni, ci de niște măscărici scoși cu forcepsul din imaginația bolnavă, machiavelică, a baronului Dragnea. Departe de tot ceea ce înseamnă profesionalism, greutate, reprezentare sau responsabilitate a funcțiilor vremelnice pe care le ocupă, măscăricii din Guvern se dau peste cap, oferindu-ne zilnic spectacole pur și simplu penibile.
Deși se luptă din răsputeri să dețină supremația în tot acest tăvălug de imbecilități, mai mult sau mai puțin mediatizate, minstrul Educației, Liviu Pop, rămâne totuși mic copil pe lângă deja “profesorul” într-ale declarațiilor halucinante, Petre Daea, ministrul Agriculturii. Și totuși, rămânem la Liviu Pop…
Trec zilele, unele după altele, iar ştirile se transformă în circăreală cu acte în regulă. Problema e că dincolo de acest conglomerat de râsete, chicoteli, miștocării și giumbușlucuri mediatice, problemele rămân nesoluționate și politicienii-bufoni rămân încleștați cu dinții de ciolan. Cum credeți că poate rezolva un ministru ca Liviu Pop problemele unui sistem de învățământ atât de subred, când individul afirmă că educaţia este gratis pentru toţi copiii, deoarece părinţii plătesc pentru ea? Așa ceva ține, fără doar și poate, de “noaptea minții”. După înțelepciunea luminatului ministru: “Educaţia e gratuită conform Constituţiei. În fapt, cineva trebuie să asigure această gratuitate. Statul asigură o parte din gratuitate, părintele asigură altă parte din gratuitate, copilul nu plăteşte nimic”. Poate, fără să vrea, mai bine spus în șubreda-i inteligență, ministrul ne oferă și o doză de adevăr în toată povestea asta. Omul recunoaște astfel că, în România, deşi constituțional învăţământul este gratuit, părinţii sunt obligaţi să plătească, din diverse motive, cotă-parte pentru susţinerea acestui sistem. Cum s-ar spune în popor, gura păcătosului, adevăr grăieşte. Însă, oricâtă analiză pe text am făcut până acum, nu am înțeles de unde a scos-o pe aia cu elevul care învaţă, și care nu trebuie să plătescă nimic. Poate oare un copil să-şi plătească vreun curs atâta vreme cât nu își bagă mâinile din portmoneul părintelui? Aaaa, da. Uite că revenim la aceeași inepuizabilă (re)sursă “neconstituțională” de finanțare a sistemului de învățământ. Ca de altfel și a celui de sănătate.
Dacă nu am fi ajuns deja o țară aruncată în grotesc de niște politicieni ridicoli, poate că aberațiile aleșilor ne-ar fi făcut să râdem astăzi cu lacrimi. Și nimic mai mult. Situația este însă mult mai gravă decât ne putem imagina, atâta vreme cât comedia la care asistăm neputincioși s-a transformat deja în tragedie națională, și tot ce ne-a mai rămas este rânjetul de hienă şi bătaia de joc a lui Dragnea.
Cum un nebun aruncă piatra în apă şi 1.000 de înţelepţi se reped să o culeagă, tot așa am avut senzația, în câteva rânduri, că noi, ăștia care mai avem curajul să criticăm, am luat-o razna. Că pur și simplu noi suntem cei care greșim, că exagerăm, că suntem plătiți prea des și cu prea mulți bani de Soros. Ei bine, nu-i așa. Dacă noi suntem nebuni, iar Soros este tată nostru, cei care de mai bine de 27 de ani își bat joc de România, transformând-o într-o arenă de circ, ce sunt? Doar întreb…
Din păcate, acest regim putred şi corupt este bine înplântat în pământul românesc de imperialiştii americani. Nu va fi schimbat decât la o nouă revoluţie mondială !