Perceptor-Împărat şi noaptea cerebrală

Fiscul (sau, mă rog, cei care sunt la sforile lui) aterizează din lac în puţ în ultima vreme, având în vedere faptul că pe măsură ce lansează Ordine sau Hotărâri, constată la câteva nopţi cerebrale distanţă, caracterul lor aberant şi abuziv, şi, ori le modifică substanţial, ori le retrage, pe vârfuri, pe uşa din dos, după ce îşi atrage criticile şi penibilul din partea mass-media şi a cetăţenilor. Ultima ispravă – evident, la fel de mare ca şi celelalte – datează de la începutul acestei săptămâni, şi se referă la dorinţa Fiscului de a avea un control total şi cât mai detaliat asupra cumpărăturilor pe care fiecare cetăţean le face, în ţară sau în străinătate, mai concret, tot ce ţine de deplasările cuiva la un supermarket, farmacie, magazine de chiloţi sau ciorapi, chioşcuri, baruri etc.

Ai cumpărat o sticlă de bere? Anaful ştie şi marca şi ce culoare are PET-ul, inainte ca tu să ieşi pe uşa magazinului. Ai cumpărat un medicament care te-ar putea ajuta, sau vindeca de o boală al cărei dosar medical se află sub şapte lacăte şi, evident, sub jurământul de confideţialitate al medicului curant? Ei, na! Perceptorul naţional află într-o clipă, cu puţin exces de zel, ce medicament ţi-ai luat, cât a costat, de unde l-ai luat şi, dacă tot află asta, ştie eventual şi cât vei mai trăi în urma bolii de care suferi. Date precum numărul cardului, ora, minutul, datele de identificare ale clientului – vin, evident, la pachet deci nu mai are rost să le detaliem. După ce aberaţia a fost pusă ca o clătită pe site-ul enstituţiei, şi după ce iureşul a început şi a căpătat forme apocaliptice de indignare şi revoltă, Anaf a anunţat că urmează să modifice “pe ici pe colo, prin punctele esenţiale” acest proiect de Hotărâre care reprezintă apogeul intruziunii în viaţa privată şi încălcarea tuturor normelor, de la cele de bun simţ până la cele care, atâtea câte mai sunt, ne mai apără. Nu vă gândiţi că masonii de la butoane vor renunţa atât de uşor la acest proiect, nici vorbă. Prin titlurile zilei aflăm că Fiscul renunţă la anumite prevederi, una din ele fiind numărul cardului cumpărătorului. Vrăjeală!

Doar nu sunteţi atât de naivi încât să credeţi că cei care au pus la cale mizeria asta legislativă, ca şi celelalte, vor renunţa la presiunea media şi a străzii, la butoanele care le dau putere şi control deplin asupra noastră. Că doar cu toţii suntem infractori, cu toţii mergem la DNA, vorba vulpoiului Tăriceanu, “am fost şi eu la DNA, ca orice cetăţean”. Să mori de râs, nu alta! În fine. Proiectul va fi modificat prin părţile moi însă legea rămâne în final în picioare, chiar şi şchioapă şi fără dinţi în gură, de la atâţia pumni şi porţii de puie de la populaţie. Un alt exemplu, şi cu acesta închei – este proiectul denumit pe bună dreptate Lista Ruşinii (dar a ruşinii lor, nu a noastră), prin care Fiscul a publicat, fără pic de discernământ legislativ sau bun simţ, ori respect pentru cetăţeni, lista cu persoanele fizice datornice, încălcând grav drepturi care în alte ţări, în cazul în care autoritate fiind, le încalci, intri în puşcărie.

Realizând proporţiile dezastrului şi “greşeala” comisă, perceptorul naţional a decis ca, începând cu tura viitoare – recte trimestrul al doilea al acestui an – să elimine persoanele fizice şi firmele ale căror datorii la stat sunt mai mici sau egale cu sumele pe care trebuie să le primească de la stat. Dă-i dracu’ de sărăntoci, umplem listele cu toţi proştii. Schimbăm, gata, nu mai publicăm. Ne gândim la ceva mai eficient şi, de ce nu, mai distractiv!”, şi-au spus geniile legislative. Deci, şi acest proiect legislativ cade cu târtiţa de pământ, în aceeaşi sătptămână în care a căzut (parţial, atenţie!) şi cel legat de plăţile la POS şi darea în gât a cetăţeanului care face trafic cu supă la plic şi bicarbonat, de la supermarket. Nu mă mai miră nimic în această ţară. Exact cetăţeanul care cumpără, vai de steaua lui, câte ceva folosind un card, şi ăla gol şi plin de zgârieturi, exact ăla repărezintă în ţara asta adevăratul pericol, adevărata cauză a dezastrelor care macină ca un cancer aproape fiecare instituţie, de sus în jos.

Mai aşteptăm şi alte proiecte de hotărâri, la fel de logice şi fătate de minţile fiscale luminate, care, după lansare, să poată fi retrase în huiduieli, ouă şi roşii aruncate din public. Ceea ce mulţi nu ştiu sau poate că nu capacitează, este faptul că nu Anaf este Regele în tot acest şah halucinant. Anaf e doar un pion. Angajaţii acestei instituţii, oricum batjocoriţi şi ei cu salarii mizerabile şi, de multe ori, condiţii de muncă inumane, nu au nici ei, evident, nici măcar o vină. E o poveste care urcă în straturi înalte, în cercuri cu aer rarefiat, acolo unde se joacă şah pe o tablă pe care noi, oamenii simpli, nici măcar nu existăm, pentru a mai fi luaţi în calcul atunci când vine vorba de ceva bun sau drept, pe lumea asta! 

 

 

 

Alte articole

Leave a Comment