Past & Present

Recursul la tradiţii joacă un rol important în imaginarul politic românesc. Inventarierea şi inventarea tradiţiilor, încă din secolul al XIX-lea, a fost un element al construcţiei identităţii româneşti. Aceste tradiţii nu sunt doar forme subiective ale perspectivei asupra trecutului şi prezentului, ci se dezvoltă şi adaptează continuu, având potenţial de a continua în viitor. Mai sunt tradiţiile inventate, concept pe care Eric Hobsbawm l-a precizat în cartea sa din 1983, The Invention of Tradition (Inventarea tradiţiei). În această carte, Hobsbawm şi colaboratorii săi examinează modul în care anumite tradiţii sunt create sau reluate în societăţile moderne. Ei explorează exemple precum tradiţiile ceremoniale ale monarhiei britanice, festivalurile publice, tradiţiile militare şi ritualurile naţionale, evidenţiind cum acestea sunt adesea rezultatul unor procese de construcţie culturală şi politică. Lucrarea evidenţiază că tradiţiile inventate sunt utilizate pentru a legitima puterea şi a consolida identitatea naţională sau a crea coeziune socială. De fapt, multe tradiţii considerate vechi şi autentice sunt, de fapt, invenţii relativ recente sau reinterpretări ale trecutului. În analiza sa, tradiţia se cere deosebită de obicei sau cutumă, pentru că tradiţia îşi propune să precizeze o anumită identitate şi să dea formă unor ideologii.

Astfel, aşa zise tradiţii, precum „familia tradiţională”, „colindele tradiţionale de Crăciun”, „tradiţiile religioase româneşti”, ba chiar şi Moş Crăciun însuşi, sunt în realitate tradiţii inventate, dintre care unele au fost fabricate de la un capăt până la altul, altele au fost adaptări ale unor obiceiuri la exigenţele diferitelor ideologii. Familia tradiţională şi ostilitatea faţă de familia monoparentală neglijează faptul că femeile rămâneau văduve din diferite motive (decesul soţului din boală sau din cauza războiului) şi-şi creşteau singure copii. Un alt exemplu, de data asta din sudul Olteniei, a existat în perioada comunistă şi în prima parte a tranziţiei, poate că mai există şi astăzi, o astfel de tradiţie inventată, concurentă Pluguşorului, şi anume Jianul sau Jienii, care presupunea o colindă a cărei versuri erau inspirate din imaginarul comunist privind lupta împotriva exploatării.

Pe de altă parte, şi Moş Crăciun a fost puternic contestat. O mărturie este consemnată de celebrul antropolog Claude Levi-Strauss: pe 23 decembrie 1951, în faţa Catedralei din Dijon, reprezentaţi ai clerului catolic au ars efigia lui Moş Crăciun acuzat că păgânizează o sărbătoare sfântă. În eseul său, „Moş Crăciun chinuit”( Le PPre Noël supplicie), Levi-Strauss explorează şi analizează transformarea şi reinterpretarea personajului tradiţional al lui Moş Crăciun în societatea modernă. Personajul lui Moş Crăciun este supus unei schimbări semnificative, fiind depersonalizat şi transformat într-o simplă figură comercială, devenind un element al culturii şi consumului de masă. Aşa cum s-a întâmplat şi cu Sfântul Valentin, căruia în România i se opune o altă tradiţie (re)inventată, Dragobetele.

În egală măsură, festivalurile moderne, care au înflorit în ultimele decenii în România, de la Festivalul Cerbul de Aur, trecând prin Festivalul de Jazz de la Sibiu, pentru a ajunge după Revoluţie la Festivalul de la Gărâna, până la festivaluri precum Untold, Electric Castle sau Jazz in the Park, au devenit repere culturale, dând conţinut unor tradiţii inventate. La fel şi Halloween-ul, care deşi nu este o sărbătoare tradiţională românească, a devenit o tradiţie din ce în ce mai comună. Şi exemplele pot continua cu evenimentele sportive, aşa-zisele tradiţii culinare contemporane, identitatea dacică, folclorul şi tradiţiile populare promovate în perioada comunistă, dar reinterpretate sau adaptate în funcţie de cerinţele ideologice ale regimului comunist, Dracula şi mitologia vampirilor sau identitatea rurală şi tradiţiile agricole.

Tradiţiile inventate nu sunt false în sine, dar sunt folosite de foarte multe ori în scopuri ideologice. Iar la noi, în ultima vreme, tradiţiile inventate, alături de miturile conspirative, sunt menite să dea contestării orientării pro-occidentale a României o brumă de legitimitate. De aceea, tradiţiile se cer analizate în funcţie de contextul istoric, social, politic şi cultural în care au fost promovate. Astfel, tradiţia va fi dezvăluită în adevărata sa dimensiune, cea de mitologică.

Cristian Pîrvulescu

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi cotidianul Curierul Naţional. www.curierulnational.ro