Otrăvâioasă Românească şi Chimicat Ottonel

   Vinurile româneşti, cu câteva excepţii care încă mai ţin sus, cu mari eforturi, “stindardul” acestei industrii, au ajuns să fie literalmente “infestate” de inconştienţa şi avariţia unor producători mincinoşi, puşi pe căpătuială din hoţie şi înşelăciune. Controlalele şi analizele realizate de experţii Laboratorului Oficial din cadrul UE, într-un domeniu îndrăgit inclusiv de români – industria vinului, au scos la iveală faptul că aproape toate vinurile îmbuteliate care au un preţ de sub trei euro sticla de 750 mililitri (aproximativ 15 lei) reprezintă o ameninţare gravă pentru sănătatea consumatorilor, datorită chimicalelor pe care le conţin, a cantităţii uriaşe de zahăr şi a metodelor de fabricaţie improprii.

Astfel, peste 30 de sortimente de vin au fost descoperite ca având cantități de alcool din altă sursă decât cea firească în fabricarea vinului, zahăr, conservanți și arome artificiale cu mult peste limita admisă de normele de producţie în vigoare. Ne place sau nu, începem să înţelegem de ce vinul românesc nu mai este lăudat peste hotare, sau nu mai este atât de ridicat în slăvi aşa cum se întâmpla în vremurile în care produceam vinuri de înaltă calitate. Unii producători îşi subminează propria afacere (de grija faţă de client sau consummator nici nu mai poate fi vorba) şi vând, în loc de preţioasa licoare a lui Bachus, amestecuri halucinante de zahăr, aditivi, sulfiţi, arome obţinute prin sinteză chimică, coloranţi şi alte ingrediente care, mai ales atunci când acţionează sinergic, ne otrăvesc literalmente organismul.

Aromă de struguri şi de frăguţă obţinută în laborator, colorant artificial de “cireşe” şi “vişine”, drojdii şi activator cu formule chimice pe care până şi olimpicii la chimie au dificultăţi în a le pronunţa, sunt la îndemâna “marelui producător”. Dar, surpriză! Chiar şi la îndemâna “ţăranului” (aşa-zis) care are un hectar de vie în proprietate. În cazul unui ţăran autentic este mai puţin probabil să se întâmple falsuri atât de grosolane însă nici măcar în aceste segmente de mici sau mari producători nu mai poţi avea încredere deplină. Specialiştii ne dau veşti tot mai rele: vinurile (dacă le putem numi astfel) ieftine românești sunt realizate din apă și alcool din trestie de zahăr sau porumb și zahăr.

Şi pentru că toată lumea s-a plictisit de studii în urma cărora nu se exemplifică în mod cinstit şi corect folosindu-se numele produselor sau ale producătorilor, se pare că problema vinurilor este într-atât de gravă încât autorităţile au decis publicarea numelor producătorilor şi a produselor care se vând sub denumirea de “vin”. Feriţi-vă aşadar de următoarele produsele: Babanu – produs de Murfatlar, cel mai vândut produs dintre cele periculoase. Apă, zahăr şi coloranţi. Nu s-au detectat, în acest produs, urme de struguri sau orice alt copus care ar justifica denumirea de vin. Buchet – produs Casa de Vinuri Zoreşti Buzău este un așa-zis vin de masă demisec alb sau roșu, ce conține proporții de peste 30 la sută zahăr, dizolvat cu simţ de răspundere în apă şi arome artificiale.

Culorile sunt alese în funcţie de stocurile de vopsele disponibile în depozitul fabricii. Strămoşesc și 9 poloboace – vinuri ieftine produse de Vinexport Focșani conțin zahăr în proporție de peste 30 la sută, plus apă și alte arome. Perla Dunării – produs de Vitcom Galați este periculos tot din cauza amestecului zahăr-apă. Alb Nobil – produs de Rom Cas Dâmbovița – apă, zahăr şi acuarele. Crăița Transilvaniei – produs de Jidvei, iată că apare şi un producător cu priză la populaţie şi cu tradiţie în producţia de vinuri. Muscatel – vin de masă demidulce, produs de Vincon Vrancea, alt producător de renume, Tămâioasă Românescă – Proles Pontica, vin alb dulce şi Pinot Noir – Proles Pontica, vin roșu demidulce produse de acelaşi Vincon Vrancea. Busuioc de Pietroasa și Tămâios de Pietroasa, vinuri contrafăcute de Bachus Buzău. Lista însă, o putem spune fără teama că am induce pe cineva în eroare, ar putea continua cu generozitate.

La ce amploare a luat acest fenomen, pentru că cererea este şi va fi mereu mare, nun e mirăm că angajaţii care au în fişa postului activitatea de control şi sancţiune pe această line, nu mai fac faţă. Instituţia din cadrul Ministerului Agriculturii abilitată cu controlul pieţii vinurilor are prea puţin personal în comparaţie cu gradul de răspândire a falsurilor: doi angajaţi la nivel central şi câte doi în cadrul fiecărei direcţii judeţene de agricultură. Vigilenţa nu trebuie să se oprească la producătorii enumeraţi mai sus sau exclusive la cei autohtoni. Există pe piaţa românească şi vinuri din Spania, Italia sau alte ţări UE care au un preţ foarte scăzut şi o calitate mai mult decât îndoielnică.

Poliţia, Direcţia de Sănătate Publică şi celelalte organe abilitate să mişte ceva pe acest segment, trebuie să-şi reorganizeze activitatea pe această linie şi printr-un efort concertat, prin controale şi sancţiuni care trebuie să meargă până la desfiinţarea acestor societăţi sau fabrici, poate că vom reuşi măcar să diminuăm acest fenomen, cu consecinţe pe care noi, consumatorii, nu le conştientizăm pe deplin. Sau pe care le ignorăm, convinşi fiind că tot ce se află pe raftul unui supermarket este în mod necesar şi potrivit consumului, în condiţii de siguranţă.

 

Alte articole

2 Thoughts to “Otrăvâioasă Românească şi Chimicat Ottonel”

  1. Anonim

    Neconformitatile amintite au fost depistate din probele trimise spre analiza de inspectorii din cadrul Directiilor Agricole.La nivelul acestor unitati de inspectie si control mai exista doar cite un inspector de profil , datorita reducerilor de personal din 2010.

  2. Anonim

    Pentru a apara prestigiul castigat in trecut in privinta calitatii vinurilor autohtone, guvernul ROmanieiA LUAT MASURA PRIVATIZARII astfel a dat o buna parte din vie si din fabrica de vinD-lui ISARESCU mare fabricant de vin si bisericii ortodoxe romane astfel ca acestia vor asigura in viitor consumul de vin in toata tara dupa nevoi

Leave a Comment