Omul care a reinventat America

Cornel Codiţă

De ce era nevoie să o reinventeze cineva? Răspunsul lui Trump, autorul şi personajul principal al aventurii „Reinventarea Americii”, este de o simplitatate seducătoare: pentru ca să îi redea măreţia. Make America Great Again (MAGA) este nu doar una dintre mişcările politice, între multe altele, care au capturat şi definit ideologia politică a unui mare partid, în cazul de faţă cel Republican (GOP), ci eticheta de neconfundat a unei uriaşe mişcări sociale, ale cărei roade au hrănit victoria în alegeri a lui Donald Trump, în 2016. Şi hrănesc şi azi încercarea sa de a domina competiţia pentru un nou mandat la Casa Albă. Între cele două etape ale aventurii sale, sunt însă diferenţe nu doar de nuanţă, ci radicale, atât în privinţa semnificaţiilor şi implicaţiilor pentru democraţia americană, cât şi în privinţa statutului legal al celui care susţine şi azi, vehement, că nu a pierdut alegerile care l-au adus pe Biden în funcţia de Preşedinte al Statelor Unite, ci i-au fost furate de „marii sforari ai sistemului”. Deep State l-a ejectat, speriat de cursul „reformelor radicale” începute în primul mandat trumpian. Manevrele ilegale, cu siguranţă neloaiale, nedemocratice, slăbiciunea unor oameni cheie din sistemul politic şi juridic, inclusiv aliaţi din cercul zero al puterii republicane, au concurat pentru a-l frustra de victoria pe care alegătorii i-o dăduseră. Trump a fost scos pe tuşă. O tură. Acum, însă, este hotărât să îşi ia revanşa. Să ducă la bun sfârşit proiectul început: reinventarea Americii. Fără ea, totul se duce iremediabil de râpă, iar şansa ca America să se mai ridice vreodată la înălţimea trecutei sale măreţii este nulă. Trump omul providenţial! Singurul, irepetabilul şi de neînlocuitul „Om Providenţial”. Sunt sigur, Trump nu s-a obosit vreodată să citească „Mein Kampf” şi nici să studieze îndeaproape dinamica construcţiei politice care l-a adus pe Mussolini la putere. Există însă coincidenţe tulburătoare care nu ar trebui trecute cu vederea prea uşor. Nu mai departe, încercarea de a captura puterea luând cu asalt, la propriu, instituţiile clasice ale democraţiei. Marşul lui Mussolini asupra Romei, 28-30 Octombrie 1922, Puciul eşuat ale lui Hitler, din noiembrie 1923, Asaltul eşuat asupra Capitoliului, din ianuarie, 2021 sunt mutări politice cu aceeaşi rădăcină politică, susţinute de constructe ideologice cu un înfricoşător grad de similaritate.
Cum arată America reinventată de Trump se poate discerne cu destulă claritate din discursul său politic, electoral, dar mai ales din acţiunile întreprinse concret în arena politică, imediat după alegerile din 2021 şi până astăzi. La Casa Albă, în locul unui Preşedinte supus literei şi spiritului Constituţiei, pe care a jurat să o apere la inaugurarea mandatului, un fel de Tiberius, guvernând discreţionar, abuziv şi înainte de orice în interes propriu. Al său, al familiei sale şi al cercului zero de loialişti fără fisură. La Capitoliu, o „turmă” de reprezentanţi care îşi plătesc privilegiile printr-o orbească ascultare faţă de decretele „Împăratului”. Pe străzile Romei, mulţimi de adulatori, unii sinceri, nu puţini răsplătiţi în diferite forme, care acoperă cu zgomotul lor vociferările şi cârcotelile nemulţumiţilor. La nevoie, armata scoasă pe străzi împotriva oricui s-ar pune de-a curmezişul puterii imperiale. Declaraţiile recent pensionatului general Milley, cel de al 20-lea Şef al Statului Major Întrunit al Forţelor Armate ale SUA, sunt mai mult decât concludente, în această privinţă. Replica lui Trump? „Individul” ar fi trebuit împuşcat pentru trădare! De altfel, Donald Trump nu face nici un secret din programul de pedepsire a opozanţilor săi politici şi instituţionali, parte a viitorului său mandat prezidenţial. Dacă îl va obţine, puşcăria îi mănâncă, sau mai rău!
Singurul obstacol serios în calea acestui „vis de măreţie”, până acum, este doar maşinăria Justiţiei americane. Ea a deschis nu mai puţin de patru fronturi largi împotriva proiectului trumpian. Trei dintre ele la nivelul unor state, unul la nivel federal. Nu are rost să intru în detaliile şi complicaţiile juridice ale proceselor pe care Trump le are de înfruntat în următoarele 12 luni. Suficient este să spunem că trei dintre ele se referă la acţiunile concrete, ale sale şi ale grupului de oficiali ai fostei sale administraţii, avocaţi personali şi alţi colaboratori, pe care le-a instigat şi coordonat în încercarea vădită de a schimba rezultatele oficiale ale alegerilor, ori de a împiedica, de a bloca, procesul instituţional menit să valideze acele rezultate şi să asigure punerea în funcţie a nou alesului Preşedinte al Statelor Unite. Cel de al patrulea proces are o cu totul altă coloratură, dar nu este mai puţin important. El s-a desfăşurat în statul New York şi a avut ca temă declaraţiile oficiale de avere şi fiscale ale lui Trump şi ale organizaţiilor prin intermediul cărora şi-a desfăşurat afacerile. Pe baza datelor şi dovezilor furnizate de Procurorul General, cercetate şi avizate de un Juriu special constituit în acest scop, Judecătorul a pronunţat deja o sentinţă prin care se constată că Trump a falsificat datele, a umflat masiv valoarea unor aseturi pentru a obţine condiţii favorabile de împrumut sau rescadenţare a unor împrumuturi în raporturile cu diferite bănci sau instituţii financiare. Într-un limbaj colorat, mult peste ceea ce este obişnuit în documentele justiţiei, judecătorul care a pronunţat condamnarea a notat că unele dintre aceste evaluări, supuse de Trump instituţilor fiscale şi financiare, ţin de o lume inventată, nicidecum de cea reală. În baza acestei pronunţări, cu efect juridic imediat, în aceste zile s-a deschis procesul pentru stabilirea consecinţelor civile. Procurorul a propus obligarea condamnatului la amenzi de circa 250 milioane de dolari şi ridicarea licenţei de afaceri pentru toate firmele prin care s-au desfăşurat acţiunile respective. După estimările specialiştilor, procesul ar urma să dureze până la sfârşitul acestui an. Între timp, celelalte procese îşi vor urma cursul lor. Întrebarea este dacă sub tirul încrucişat al acestor acţiuni judiciare Trump va reuşi sau nu să ducă la capăt campania şi să câştige competiţia pentru nominalizarea oficială a Partidului Republican. Un partid care, oficial, nu s-a dezis niciodată de acţiunile fostului Preşedinte. Dimpotrivă, îi ascultă şi acum comenzile. Una dintre ele a fost cea privind blocarea aprobării bugetului federal în Camera Reprezentanţilor, pentru a pune administraţia Biden într-o postură dificilă şi a crea slăbiciuni semnificative în frontul votanţilor săi „din sistem”. Cealaltă menită să declanşeze procesul suspendării din funcţie a Preşedintelui în exerciţiu, simetric cu ceea ce democraţii i-au făcut lui Trump în primul său mandat. De două ori!
Tabloul general, dacă te uiţi atât de aproape cât şi mai din depărtare, este clar: proiectul lui Trump care are ca finalitate reinventarea Americii nu are nimic de a face cu construcţia democratică şi instituţională descrise de Constituţia Statelor Unite. Nu este menit să susţină valorile şi crezurile democraţiei, ci să impună o variantă coşmarescă de regim personal autoritarist, menit nu să asigure măreţia Americii, ci să asigure scoaterea deasupra legii şi supravieţuirea politică a lui Trump însuşi.

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi ziarul Bursa. www.bursa.ro

One Thought to “Omul care a reinventat America”

  1. […] Cornel Codiţă De ce era nevoie să o reinventeze cineva? Răspunsul lui Trump, autorul şi personajul principal al aventurii „Reinventarea Americii”, este de o simplitatate seducătoare: pentru ca să îi redea măreţia. Make America Great Again (MAGA) este nu doar una dintre mişcările politice, între multe altele, care au capturat şi definit ideologia politică a unui mare partid, în cazul de faţă cel Republican (GOP), ci eticheta de neconfundat a unei uriaşe mişcări sociale, ale cărei roade au hrănit victoria în alegeri a lui Donald Trump, în 2016. Şi hrănesc… Citeste mai mult […]

Leave a Comment