Daniel Săuca
M-am uitat și eu la telenovela „întâlnirilor istorice” din Alaska, de la Washington… Și la tonele de opinii, comentarii emise cu acest prilej. Chiar oare au uitat, și mari analiști, că istoria lumii e și o istorie a imperiilor? Chiar dacă am „poleit” istoria mai recentă cu tot felul de teorii mai puțin „imperiale”. Interesant, AI zice: „Întrebarea (ne întoarcem la epoca imperiilor?) pare să sugereze o perspectivă istorică sau politică. Nu este clar ce înseamnă mai exact «ne întoarcem la epoca imperiilor». Această expresie poate face referire la: Reapariția imperiilor: O ipoteză că statele naționale moderne ar putea fi înlocuite de noi imperii, fie din punct de vedere politic, economic sau cultural. Reapariția unor ideologii imperiale: Idei sau tendințe politice care amintesc de epoca imperiilor, cum ar fi naționalismul expansionist sau dorința de hegemonie globală. O analiză a istoriei: O perspectivă asupra istoriei care subliniază importanța imperiilor ca forme de organizare politică și culturală, și care caută să tragă învățăminte pentru prezent”. Ei, sunt pe aproape: imperiile nu au dispărut și e foarte posibil ca Ucraina să fie o victimă până la capăt. „Ucraina promite să cumpere armament american în valoare de 100 de miliarde de dolari, în schimbul garanțiilor de securitate (FT)” (digi24.ro). Să fie (și) acesta „prețul libertății”? În rest, lecturi plăcute, încă mai e vacanță: „Dorința lui Vladimir Putin de a obține fortificațiile cheie ale Ucrainei din Donbas și obstinația cu care le cere aduce aminte de situația teribilă din 1938, când aliații occidentali cedau Germaniei naziste teritoriul sudeților cehoslovaci, într-o încercare de a-l pacifica pe Hitler, scrie Politico” (antena3.ro) ș.a.