Meleaguri româneşti condamnate

Daniel Mureşan

Nu de multă vreme, ministrul Curaj de la Învăţământ (care, între noi fie vorba, n-a prea avut mult curaj) a fost demis. Nici o noutate până aici, ţara aceasta a mai avut enşpe miniştri demişi, majoritatea neavând ce căuta pe acolo. L-am auzit lăudându-şi mandatul şi singurul lucru bun de remarcat e că la toamnă toţi elevii vor avea manuale. Bună şi asta! Eu aş reţine altceva din mandatul ministrului Curaj: mărirea numărului de ore pe care le vor avea elevii. O monstruozitate! Un elev de liceu are aproximativ 6-7 ore pe zi, la care se adaugă alte 4-5 ore de făcut teme şi studiu. Un fel de sclavagism modern şcolar.
Concluzia mea e că şcoala a ajuns doar a profesorilor, nu a elevilor. La atâtea ore, trebuie o armată de profesori. Ei, inspectorii şcolari, cei din minister şi alţi deştepţi ai neamului ridică nivelul cerinţelor şcolare pe culmi nebanuite. Rezultatul? O treime din absolvenţii de liceu nu merg la Bacalaureat, iar altă treime nu îl promovează. Totuşi, ca să fim români autentici, ne lăudăm cu câţiva elevi ce obţin medalii la olimpiadele internaţionale, elevi ce oricum în final nu rămân în ţară.
Urmează bocetul miortic: nu găsim meseriaşi calificaţi. Păi, unde să-I găsim? Liceele pregătesc în multe ore (tot mai multe) tineri care până la urmă nu ştiu nimic. La 18 ani ciclul educaţional ar trebui să se încheie pentru mulţi tineri, care să plece în viaţă stăpânind o meserie şi în măsură să îşi câştige existenţa. Dar absolvenţii de licee ies de pe băncile acestora cu diplome în care apar titulaturi pompoase şi fără cunoştinţe despre o meserie. Şcolile de meserii au fost desfiinţate de un ministru poreclit Abramburica, iar rezultatele reînfiinţării lor le vom vedea doar peste câţiva ani.
Credeţi că va schimba ceva noul ministru? Da’ de unde! Vin alegerile, iar reforma din învăţământ va mai aştepta, aşa cum aşteaptă de 25 de ani. Profesorii vor dori salarii mai mari, bani nu există, se va ameninţa cu blocarea anului şcolar, cu greva şi alte chestii de sezon. Reforma mai poate aştepta.
Elevii vor umbla în continuare cocoşaţi de ghiozdanele pline cu cărţi inutile, vor învăţa o sumedenie de chestii ce nu le vor fi folositoare niciodată. Cei mai răsăriţi vor lua calea străinătăţii, iar noi vom continua să ne lăudăm cu cei câţiva olimpici. Meleaguri româneşti condamnate la continuare. Pentru că nu avem încotro. Sau poate avem.

Alte articole

Leave a Comment