Lupta pentru putere

Daniel Săuca
Lupta pentru putere continuă și pe mândrele plaiuri sălăjene. Deja, unor câștigători victoria le-a luat mințile. Mă gândesc ce vor face după o lună de șefie dacă de pe acum au un comportament dictatorial, sfidător, răzbunător, prostesc. Apucăturile de acest fel nu sunt specifice doar reprezentanților unui partid, așa cum le place unora să creadă și să afirme obositor. Mielușeii din campanie transformați în lupi după, să nu le zicem deocamdată baroni, nu sunt o invenție fesenistă. Nici traseismul politic, în fapt lupta penibilă pentru putere, lupta cu orice preț, cu siguranță nu pentru binele public. Nu mai am iluzia că (se) pot schimba lucrurile în bine, nu numai din perspectivă politică. Poate pandemia îi va învăța forțat pe tot mai mulți români să respecte reguli și îi va reînvăța să respecte bunul-simț sau să aibă bun-simț. Din păcate, tot mai mulți politicieni, hai, probabil, mai degrabă cetățeni care cred că au ocupația de politician, nu au nicio legătură cu bunul-simț, cumsecădenia. Bineînțeles, și foarte mulți români au luat-o deja pe arăturile nesimțirii. Destui dintre aceștia nu au nicio remușcare, niciun dubiu asupra comportamentului lor mitocănesc. „Se poartă!”; „Dă bine!” La câți mitocani prosperă în România e posibil să aibă dreptate. Prosperă nu numai mitocanii, ci și analfabeții (funcționali sau nefuncționali). Pentru ei viața e simplă: trebuie să știe să numere și să intre pe facebook. S-a scris deja, de mai mulți ani: calitatea clasei politice scade vizibil și din cauza lipsei tot mai acute de educație, de cultură. Adaug și lipsa bunului-simț. Și care nu e neapărat „Normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor”, cum spune un dicționar. Bunul-simț e racordat la izvoarele de înțelepciune ale lumii, izvoare, din păcate, tot mai puțin frecventate. „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așează pe scaunul celor batjocoritori!” (Psalmul I, 1).

Alte articole

Leave a Comment