Cu siguranta, asistam la cea mai lunga campanie electorala, neoficiala, pentru alegerile prezidentiale din intreaga istorie postdecembrista. Ea a demarat acum mai bine de un an, cand a devenit o certitudine ca Mircea Geoana va fi candidatul PSD pentru Cotroceni, s-a revigorat in primavara, odata cu intrarea in cursa a liberalului Crin Antonescu, si va lua avant in aceasta toamna, cand ne vor fi prezentati, pe esafodul politicii romanesti, toti actorii politici. Astfel, in 22 noiembrie urmeaza sa votam, sau nu, candidatul cel mai convingator.
Pesedistul Mircea Geoana si-a rezervat rolul de marele intelept. Intr-o lume afectata in profunzime de criza economica si de nenumarate scandaluri politice, prostanacul reia o parte dintre ideile iliesciene care au avut, la un moment dat, priza la public. Un presedinte pentru linistea dumneavoastra ori ceva asemanator poate fi cel mai potrivit slogan pentru aceste vremuri tulburi. Ascuns in spatele unui astfel de mesaj electoral, Geoana se va simti indreptatit sa lanseze tot felul de promisiuni fara acoperire: milioane de noi locuri de munca, salarii duble sau triple pentru profesori si medici, sute de mii de euro pentru romanii din stainatate care se vor intoarce in tara samd. Si-atunci, nu-i de mirare ca pesedistii au ramas, in special, cu alegatorii mai in varsta, mai putin informati, apartinand mediului rural, aspecte care se transforma intr-un avantaj in conditiile unui absenteism masiv la urnele de vot. Istoria confirma aceasta judecata.
Liberalul Crin Antonescu si-a luat in serios rolul de viitor reformator . Adica, penelistul vrea sa para politicianul care doreste sa schimbe lumea, dar care, fie vorba intre noi, pare incapabil sa se schimbe pe sine insusi. Sa nu mai vorbim de schimbarile pe care ar trebui sa le faca in interiorul partidului. Istet si destul de bun orator, Antonescu nu a inteles insa ca, pentru a pune mana pe putere, trebuie sa vorbesti si limba electoratului de la tara. Mai degraba, liberalul isi atrage simpatia din randurile tineretului, insa acest segment al electoratului este prea putin interesat de politica si, implicit, de ziua votului… Concluzionam astfel ca membrii de partid vor trebui sa puna serios osul la treaba pentru a scoate un scor onorabil pentru candidatul PNL, ca sa nu spunem candidatul lui Dinu Patriciu.
Despre independentul Sorin Oprescu am putea spune ca, in toata aceasta ecuatie, ar fi solitarul . Adica, el ar fi personajul din umbra, care incurca socotelile tuturor, dar si individul care lupta de unul singur impotriva tuturor. Uneori chiar si impotriva propriei persoane, daca trebuie sa treaca puntea…. Revenirea sa pe prima scena a politicii romanesti ii da curaj si pare ca acum viseaza sa devina presedintele Romaniei. Totusi, lipsa unui partid care sa-l promoveze in teritoriu este un mare handicap pentru bucurestean, chiar daca acest lucru ar putea sa-i confere imaginea lupului singuratic.
Ca vrea sau nu sa pozeze intr-un altfel de independent, luptatorul Traian Basescu va ramane un pedelist de frunte. El este personajul care s-a luat la tranta cu criza economica, cu coruptia, cu reformele, cu infuziile de miliarde de euro in infrastructura etc., confruntari din care a iesit extrem de sifonat. Extrem de imprevizibil, actualul sef al statului va veni, din nou, cu promisiuni peste promisiuni, insa romanii s-au ars deja. Problema este ca majoritatea dintre ei nu au constientizat inca acest lucru. Pana una, alta, problema lui Basescu consta in faptul ca, desi este cel mai bun actor dintre cei patru amintiti aici, baietii care il inconjoara sunt, in mare parte, lamentabili. In acelasi timp, galeria care altadata facea valuri, acum a inceput sa fluiere. Nu stim daca a paguba sau a lehamite.
