Biroul Politic National al PDL a adoptat, in urma cu o saptamana, Codul de Etica al partidului. Teoretic, s-a intamplat ceea ce era normal sa se intample intr-un partid aflat inca la putere, astfel incat si democrat-liberalii sa intre in rand cu lumea. Practic, lucrurile stau putin altfel…
Documentul, impus de reformistii partidului, reprezinta o revolutie in materie de prevederi statutare. Parcurgandu-le cu privirea, constientizez ca este pentru prima oara cand un act intern de partid abordeaza, cat de cat coerent, situatiile in care anumiti membrii de partid se afla in incompatibilitate morala cu statutul de pedelist get-beget. Potrivit Codului, persoanele care au fost condamnate definitiv pentru o infractiune savarsita cu intentie si cele in cazul carora s-a constatat definitiv si irevocabil colaborarea cu fosta Securitate sunt de drept excluse din partid. Totodata, documentul prevede sanctiuni si in cazuri mai putin grave, precum existenta unor indicii temeinice privind savarsirea unor fapte penale, incompatibilitati constatate de instante, conflicte de interese si chiar nedepunerea la termen a declaratiilor de avere si interese. In conditiile date, este de la sine inteles ca anumiti membri ai PDL vor trebui sa paraseasca partidul, fiind in incompatibilitate morala cu statutul de membru de partid.
Situatia data ne duce cu gandul la doi fosti membri democrat-liberali, proaspat divortati de PDL Salaj: Viorel Stanca si Gheorghe Stanciu. Stim acum ca cele doua personaje, ce-i drept destul de controversate in spatiul public salajean, au parasit PDL exact in perioada in care democrat-liberalii bateau in cuie Codul de Etica al partidului. Sa fie oare o coincidenta nefericita, ori totul a fost premeditat. Daca in cazul lui Viorel Stanca situatia este destul de clara – fiind evident ca nu mai avea ce cauta in autobuzul condus de Lucian Bode, desi lectiile de sofat le-a primit exact de la cel care nu evita sa isi ascunda trecutul de securist – situatia lui Gheorghe Stanciu este putin mai speciala. Fostul prim-vicepresedinte al PDL Salaj a fost decapitat, intr-un mod mai mult sau mai putin cinic, sub pretextul ca ar fi fost un fel de Gigi-contra la toate deciziile luate de colegii sai in cadrul organizatiei. In urma executarii sentintei unei condamnari la inchisoare cu suspendare, de curand, acesta si-a spalat petele de pe cazierul judiciar si fiscal, dupa ce a depus o cerere de reabilitare, aprobata de judecatori. Totul legal, deci, in concluzie, omul este curat. Doar ca, din motive de nesupunere, a fost izgonit din partid. Aflam deci ca, pana la urma insa, Gheorghe Stanciu nu a fost pus pe liber ca fiind incompatibil cu statutul de democrat-liberal, ci dintr-un simplu motiv: individul a refuzat sa faca parte din grupul yesmanilor. Iar in anumite situatii, acest lucru iti poate fi fatal.
Lucrurile se complica in PDL Salaj atunci cand vine vorba despre un alt personaj celebru, si anume Alexandru Muresan, ce din punct de vedere fizic seamana izbitor cu Emil Boc. Ceea ce, pana la urma, nu-i un lucru atat de grav, pe cat este de ilar. In foarte scurt timp, Alexandru Muresan urmeaza sa fie judecat de Curtea de Apel Cluj pentru acuzatia de vot multiplu. El a fost condamnat de Tribunalul Salaj la doi ani de inchisoare cu suspendare, astfel ca democrat-liberalul vine in fata instantei clujene cu speranta ca recursul ii va fi admis. Cu un tupeu de invidiat, insa cu un drept oferit de Constitutie de a apela la o cale de recurs, Alexandru Muresan pare sa nu tina cont nici de faptul ca judecatorii Curtii de Apel Cluj nu sunt pedelisti, dar nici ca a scapat destul de ieftin dupa ce comis o astfel infractiune. Desi a recunoscut in fata anchetatorilor ca are veleitati de om-paianjen cu stampile fara numar, avem convingerea ca invinuitul poata in carca un munte de frustrari, in conditiile in care este singurul prins ca a votat multiplu. Numarul infractorilor de acet gen este impresionant de mare, insa, din pacate, a fost singurul care a picat de fraier. Ce sa faci, la toti ni-i greu, dar nu la toti ne vine randul… Pentru ca omul poate beneficia si de circumstante atenuante, ne permitem sa punem tot acest caz pe seama faptului ca Alexandru Muresan ar fi iubit prea mult culoarea portocalie si, de ce nu, ar fi ravnit exagerat de mult la scaunul pe care urma sa-l ocupe la conducerea APIA Salaj. Astfel ca si-a compromis imaginea definitiv. Si, din pacate, irevocabil.
Concluzionand, pentru moment, nu se pune problema ca acest Cod de Etica sa fi facut vreo victima printre pedelistii salajeni. Astfel ca documentul, teoretic, este mai mult decat binevenit. Insa, mai are nevoie de un singur lucru: sa fie aplicat.
