Daniel Săuca
Pe o temă la zi. Sever Voinescu: „În ultimii 10-20 de ani asist neputincios și frustrat la o mare operațiune de trișerie intelectuală cu grave consecințe. Conservatorismul a fost preluat de derbedei ideologici. Mai întâi, ideologizarea conservatorismului (azi îi zice «suveranism») este în sine o înșelătorie. Încă Burke ne învață că ceea ce numim conservatorism este o atitudine de viață și nu un manifest politic, un mod de a fi în lume, nu un scop politic. «Conservatorii» de azi sunt tot ceea ce se opune conservatorismului ca mod de a fi în lume: agresivi, frustrați, zgomotoși, dispuși să ia cu asalt instituții și să reprime oameni. Nimic mai străin conservatorului decât spiritul revoluționar, insurgent, incendiar, dar toți «conservatorii» noștri par a fi apucați de streche” (dilema.ro). Am dubii: conservatorismul se manifestă, totuși, și politic, și nu de ieri, de azi, dincolo de complicatele abordări teoretice. Într-adevăr, o mulțime de „derbedei”, la noi, au preluat teme conservatoare, dar aceste teme sunt și în gura multor lideri din zona, să-i spunem „normală”, a spectrului politic. Pe de altă parte, așa cum nu prea mai avem „liberali” sadea ori „social-democrați” veritabili, tot așa nu cred că prea avem „progresiști” adevărați, și nici „conservatori” habotnici, din perspectivă politică. Așa, da, ca „atitudine de viață”, infestată sau nu de propagande (mai ales prin social media), avem de toate pentru toți. Debandada de la noi, alimentată și de frustrări de natură socială, din păcate se lățește pe zi ce trece, și pentru că, programatic, nu am stabilit în ce fel de societate vrem să trăim. Nu există încă o majoritate care să spună clar, prin liderii ei, încotro trebuie/merită să o luăm. Da, știu, de pildă foarte mulți români declarativ sunt pro-occidentali (UE, NATO), dar, în același timp, mai bine de 90 la sută dintre noi și-au manifestat, tot declarativ, apartenența la o religie. Ar trebui să fie „conservatori”? Sau și „progresiști”? Întrebări, multe întrebări în devălmășia noastră fără sfârșit…