Cum scoatem concepţiile din capul oamenilor

Cornel Codiţă

Mă rog, fiecare poate avea o soluţie, mai mult sau mai puţin fericită, interesantă, eficientă, comodă, ştiinţifică, băbească, dureroasă sau mai puţin dureroasă etc. Dacă îl întrebaţi, însă, pe Medvedev, nu talentatul de la tenis, ci umflatul de la Kremlin, ăla cu care s-a jucat Putin o vreme de-a „dă-mi-o mie, na-ţi-o ţie” cu funcţiile de preşedinte şi premier, atunci răspunsul este cel puţin deconcertant. Şi înspăimântător. Dacă vrei cu tot dinadinsul să scoţi cuiva o concepţie din cap, zice marele om politic, atunci te pui pe el cu tunul! Cu tancul, cu rachetele, cu dronele, cu obuzele, cu milioane de gloanţe, grenade, mine şi cu tot ceea ce mai găseşti la îndemână contondent, astfel încât capul ăluia să crape ori să se facă pulbere şi, astfel, să iasă concepţia de acolo, o dată pentru totdeauna! Domnul doctor de concepţii, Medvedev pare încredinţat că acest tratament, sistematic, bine şi îndelung aplicat ucrainenilor, printr-un miraculos efect de contagiune, poate da rezultate mulţumitoare şi pentru cei care îşi ţin capetele, cu idei similare, prin alte părţi ale Europei. Da, aşa a zis Medvedev: trebuie să iasă o dată pentru totdeauna din capul….oricui o avea cap, concepţia că Ucraina este ceva diferit de Rusia. Ucraina este Rusia! În rest, nişte resturi de pe la Ungaria, România şi Polonia. Ar mai rămâne de un judeţ şi jumătate în jurul Kievului, unde Medvedev crede că Moscova ar putea îngădui să se pună un steag care să reprezinte ficţiunea numită Ucraina. Asta-i pohta ce-a pohtit! El şi ceata lu Piţigoi, haita lu KGB pe steroizi şi gaşca lu Putin, pe vecie. Cui nu-i place soluţia, n-are decât să se pună de-a curmezişul. Să încerce numai să dea cu bombardeaua în noi! Atunci să vadă ei pe Dracul năvălind gol peste ei, cu tot alaiul Infernului din dotare, presărând peste Europa, din belşug, pentru impresia artistică, ciuperci. Atomice! Ei, ia să vedem, le dă mâna?!! Încântat şi plin de el, Medvedev stă în faţa unei hărţi electronice de unde, în faţa camerelor de luat vederi şi sub ochii lumii întregi, îşi debitează reţetele geo-politice. Harta afişează Europa cu contururile interne redesenate de noul Anschluss upgradat. De data asta, fără să fie precedat de vreun acord cu clauze secrete semnat de Rusia cu cineva, pe la Munchen sau prin alte părţi. Or, cel puţin nu ştiu eu să se fi semnat vreunul. Hitler şi Stalin aveau de împărţit Polonia, Cehoslovacia şi România, Putin are de împărţit Ucraina. Poate mai târziu, de ce nu, şi Polonia şi România. De Cehoslovacia nu trebuie să se mai ocupe, s-au ocupat alţii de mult şi, pe căi paşnice, azi avem deja, în Europa, Cehia şi Slovacia. Acesta este „programul”, „misiunea istorică”. Aceasta este „menirea şi datoria” putinismului, aceea de a lua lumea de pe fundamentul şubred pe care a fost până acum aşezată şi de a o pune la locul ei, pe baze solide. Vorba lui Hitler, pentru cel puţin o mie de ani! Nu ştiu cum îşi va intitula Putin cartea de căpătâi în care îşi va fi săpat pentru istorie mesajul său politic, una pe care scribii de serviciu văd că încă nu i-au publicat-o, dar este evident că „Mein Kampf” ar fi un titlu bine simţit. Oricât ar părea de „tari” pentru unii, poate chiar riscante, aceste comparaţii şi sublinieri de similarităţi de concepţie şi de comportament politic dintre „Ziditorul Celui de Al Treilea Reich” şi „Noul Bici al lui Dumnezeu de la Kremlin”, ele sunt cu asupra de măsură îndreptăţite. Iar lumea ar face bine să caşte ochii mari, să ia aminte şi să înceteze să se mai îmbete cu apă chioară, când vine vorba despre ceeea ce vrea şi ceea ce este dispus să facă Putin pentru a-şi duce la îndeplinire „mandatul istoric”. O remarcă a preşedintelui Finlandei, făcută mai zilele trecute, rezumă clar situaţia, în limbajul jocului de poker: Putin este all in! Totul sau nimic! Exact ca şi Hitler şi regimul care l-a susţinut la putere, până ce bombele căzute peste Berlin şi peste buncărul său subteran l-au convins că ar fi cazul să îşi scoată din cap anumite concepţii despre lume şi viaţă. A preferat să îşi tragă singur un glonţ în cap. Nu se ştie dacă înainte ca anumite concepţii să-i fi părăsit ţeasta sau dacă fenomenul s-a petrecut pe urmă. Post mortem.
Problema cu soluţia aceasta, după cum ne îndreptăţeşte să constatăm istoria secolelor al XX-lea şi al XXI-lea, este aceea că, odată plecate din ţeasta unora, anumite concepţii nu dispar, nu sunt făcute pulbere şi scrum. Ele continuă să floteze în spaţiul ideologiilor până într-o zi când găsesc momentul şi condiţiile potrivite pentru a-şi face loc şi a intra în capul altor indivizi. Chiar şi peste două, trei generaţii. De aceea, mă socot, cu tot respectul pentru domnul doctor Medvedev, că soluţia dumnealui nu face nici cât o ceapă degerată. Problema este cum facem noi să-l convingem şi să-i scoatem lui din cap această nenorocită concepţie?!

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi ziarul Bursa. www.bursa.ro

 

One Thought to “Cum scoatem concepţiile din capul oamenilor”

  1. […] cuiva o concepţie din cap, zice marele om politic, atunci te pui pe el… Articolul Cum scoatem concepţiile din capul oamenilor apare prima dată în Magazin Sălăjean. Citeste mai […]

Leave a Comment