Coduri și alte „tâmpenii”

Daniel Săuca

Ați auzit de de Codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Român de Presă? Dar de Codul Deontologic Unic? Dacă nu, vă amintesc că primul e unul din codurile destul de cunoscute printre jurnaliști. Se aplică? Nu prea cred. Hai să „trecem în revistă” câteva reguli, iar dvs. să faceți corelații cu ceea ce vedeți „pe sticlă”, de pildă, oricum media cea mai „accesată” la noi, fără a pierde din vedere și presa locală. Articolul 2 al primului codului menționat zice duios că „Ziaristul poate da publicităţii numai informaţiile de a căror veridicitate este sigur, după ce în prealabil le-a verificat, de regulă, din cel puţin două surse credibile”. Două surse și credibile? Articolul 3 grăiește că „ziaristul nu are dreptul să prezinte opiniile sale drept fapte. Ştirea de presă trebuie să fie exactă, obiectivă şi să nu conţină păreri personale”. Uau! Uitați-vă la toți „moderatorii” de pe tv-uri a căror opinii sunt, evident, fapte. Articolul 4 doinește că „ziaristul este obligat să respecte viaţa privată a cetăţenilor şi nu se va folosi de metode interzise de lege pentru a obţine informaţii sau imagini despre aceasta. Atunci când comportamentul privat al unor personalităţi publice poate avea urmări asupra societăţii, principiul neintruziunii în viaţa privată ar putea fi eludat. Minorii şi bolnavii aflaţi în situaţii dificile şi victimele unor infracţiuni beneficiază de păstrarea confidenţialităţii identităţii”. Și că „Se va menţiona rasa, naţionalitatea, apartenenţa la o anumită minoritate (religioasă, lingvistică, sexuală) numai în cazurile în care informaţia publicată se referă la un fapt strict legat de respectiva problemă. Ziaristul va evita detalierea unor vicii sau a unor elemente morbide legate de crime”. Poftim? SF? Articolul 5 al codului amintit povestește că „Ziaristul va da publicităţii punctele de vedere ale tuturor părţilor implicate în cazul unor păreri divergente. Nu se vor aduce acuzaţii fără să se ofere posibilitatea celui învinuit să-şi exprime punctul de vedere. Se va avea în vedere respectarea principiului prezumţiei de nevinovăţie, astfel încât nici un individ nu va fi catalogat drept infractor până când o instanţă juridică nu se va pronunţa. Se va evita publicarea comentariilor şi luărilor de pozitie asupra unor cauze aflate pe rol în justiţie. Aceasta nu exclude relatările obiective asupra faptelor în evoluţia lor. Ziaristul nu se substituie instituţiilor şi puterilor publice”. Tare! Baiul major rămâne și în 2016: (și) codul de față nu se aplică și pentru că nu are statut de lege. Și în Sălaj, unde nu de puține ori ziariști sau dintre cei care lucrează în presă „deraiază” inclusiv de la normele de bun-simț.
(adaptare după un text mai vechi, publicat la rubrica de față în 2014, din păcate actual; resurse media: ajs.ro; gazetarul.salaj.ro; paginademedia.ro; activewatch.ro; cji.ro; apador.org; apd.ro; republica.ro; mediasind.ro)
P.S.: După editorialul de săptămâna trecută, dl. Dacian Cioloș, vizat de scrierea noastră, a venit în Sălaj. Foarte bine. Mai scriem. Din păcate, comunicarea cu mass-media sălăjeană a prim-ministrului sălăjean a fost deficitară.Și nu e prima dată când „presa din provincie” nu are acces la informații sau declarații de la surse „de nivel înalt”.

Alte articole

Leave a Comment