31+ Covid 19

Daniel Săuca

La „revoluție” eram un copil/elev cu probleme; după 31 de ani sunt un adult cu probleme. Din înțelepciunea popoarelor: timpul trece, problemele rămân (mai mari ori mai mici; mai în glumă, mai în serios). Evident, acest tip de truisme dă socoteală și de așa-zisa imanență a destinului.
La „revoluție” stăteam la cozi pentru a cumpăra alimente (de minimă necesitate). 31 de ani după, mulți români au stat la coadă la votare. Și totuși „nu s-au dat” alegeri la toți românii dornici să-și exercite unul din drepturile pentru care, zice-se, „s-a murit la revoluție”. Poate. Dar nu pot să nu constat (mai în glumă, mai în serios) că, după 31 de ani, cenzura a fost înlocuită de autocenzură, partidul unic a lăsat loc altor partide cu apucături „unice” (metamorfozate, sub diferite denumiri, după fiecare alegeri), alimentarele s-au transformat în tot felul de „…marketuri” cu ștaif occidental iar foamea, lipsurile de dinainte de decembrie 1989 au luat astăzi forma unui consumerism feroce.
La „revoluție” stăteam la cozi pentru a cumpăra pâine, ulei, lapte. Astăzi stăm la coadă la „(mini/super/hiper) marketuri”, la moaște, la doctori, la mici (mai mult sau mai puțin electorali), la spovedanie, la reduceri, la bancomate… „Sfânta coadă românească”, și în pandemie, rămâne într-o discretă actualitate. Ca și toate cozile (de topor), posibile și imposibile.
La „revoluție” era mare lipsă, zice-se, de biserici. După 31 de ani, nu ai cum să nu constați marea de biserici, una mai frumoasă decât cealaltă. Nu ai cum să nu constați și extinderea cimitirelor, marea de cruci… Tot mai multe biserici (clădiri), cimitire tot mai extinse. Moartea rămâne una din cele mai profitabile afaceri. Firește, „serviciile funerare complete”.
Înainte de „revoluție” la televiziunea națională „se dădeau” zilnic câte două ore de program (și ăsta ideologizat). După 31 de ani, avem „di tăti”, televiziune prin cablu, internet, telefoane inteligente (de multe ori, mai inteligente decât posesorul), televizoare inteligente, facebook (și generația cu același nume), sateliți. Presa (mass-media) e (oficial) liberă. „Pe surse” situația nu e chiar așa: problemele economice sunt mai grave decât cele cauzate de ideologii. Alții spun că e viceversa…
Și atunci, ce s-a schimbat în România ultimilor 31 de ani? 31 de ani plus (sau minus?) pandemia. Ori pandemiile noastre cele de toate zilele.

Alte articole

Leave a Comment