Va crește salariul minim brut în 2026? Dacă da, care sunt consecințele? Argumente pro și contra

Așa cum se întâmplă la fiecare sfârșit de an, încep discuțiile privind salariul minim brut pe economie, salariu care are influență mare asupra economiei românești din cel puțin următoarele motive:

1. – construcția bugetară a anului următor se bazează pe stabilirea acestui salariu minim deoarece contribuțiile sociale, respectiv la pensie și sănătate, precum și impozitul pe venit sunt legate direct proporțional de salariul de încadrare, ori cu cât acesta este mai mare, cu atât sunt mai mari și aceste contribuții. Așadar, veniturile bugetare sunt direct legate de mărimea acestuia. Pe de altă parte, mai sunt și alte venituri bugetare care sunt influențate de veniturile angajaților, cum ar fi TVA, de exemplu, care este o taxă pe consum.

2. – angajații sunt de asemenea interesați, cum este și normal, să le crească veniturile, mai ales că inflația le-a erodat mult din veniturile câștigate;

3. – companiile sunt și ele foarte interesate, deoarece salariul este un element de cost foarte important al produselor oferite, pe de o parte, dar și pentru menținerea angajaților.

Așadar, toți actorii economici și instituționali sunt interesați, ca atare problematica salariului minim este o problematică foarte sensibilă care trebuie tratată cu foarte multă atenție. În acest context, ca președinte al UGIR Sălaj și membru al Consiliului Național UGIR, încerc mai jos o opinie, opinie care reprezintă și poziția UGIR vis-a-vis de această problematică a salariului minim brut pe economie. Argumentele pro și contra sunt argumente pe care le consider valabile ori de câte ori se pune problema de modificare a salariului minim brut pe economie.

Având în vedere că salariul minim brut afectează foarte mulți angajați și familiile lor, evident că decizia care urmează să se ia în privința majorării sau nu a acestuia are și o puternică componentă politică. Ceea ce vreau eu să argumentez, însă, nu va ține cont de această componentă, limitându-mă doar la argumente strict economice și sociale.

La început trebuie să spunem că în terminologia U.E., salariul minim brut este definit ca salariu minim adecvat. Dar ce înseamnă un salariu minim adecvat? Conform definiției date de DIRECTIVA (UE) 2022/2041 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 19 octombrie 2022 privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană, salariul minim adecvat este acel salariu care ,,răspunde necesităților lucrătorului și ale familiei acestuia, ținând cont de condițiile economice și sociale existente la nivel național și protejând totodată accesul la un loc de muncă și stimulentele pentru căutarea unui loc de muncă.” După cum se poate vedea, salariul minim, convenim să-i spunem așa pentru a nu exista confuzii, deci unificăm definițiile, este un venit care să găsească punctul optim între necesitățile angajatului și ale angajatorului, ținând cont de condițiile din fiecare țară. Evident, angajații își doresc un salariu minim cât mai mare, pe când angajatorii și-ar dori să-l limiteze la un nivel convenabil lor. În această situație, cea mai bună soluție este negocierea colectivă. De altfel, în statele membre U.E. cu salarii ridicate, condiția de adecvare a salariului minim este peste cerințele U.E., respectiv de 50% din salariul mediu brut sau 60% din mediana salariului brut, iar acesta s-a stabilit prin negociere între partenerii sociali. De altfel, în expunerea de motive a directivei europene se arată:

,,(12) Chiar dacă protecția salariului minim există în toate statele membre, în unele dintre ele, protecția provine din dispoziții legislative sau administrative și din convenții colective, în timp ce în altele aceasta este asigurată exclusiv prin convenții colective. Diferitele tradiții naționale din statele membre ar trebui să fie respectate.

(23) Protecția salariului minim prin convențiile colective este benefică atât pentru lucrători și angajatori, cât și pentru întreprinderi. În unele state membre nu există salarii minime legale…….”

Așa cum putem observa, salariul minim este un indicator, cel puțin în viziunea U.E., care dacă este stabilit prin convenții colective, nu administrative, este benefic pentru ambele părți, angajat și angajator.

Susținătorii majorării salariului minim aduc argumente în favoarea acesteia, cum ar fi:

– inflația, ajunsă la 10%, a erodat veniturile populației, astfel că a scăzut puterea de cumpărare, nivelul de trai al populației fiind puternic afectat;

– au crescut taxele și impozitele (TVA, accize), s-au eliminat facilitățile pentru salariații din unele sectoare (IT, construcții, agricultură și industrie alimentară);

– s-a eliminat plafonarea la energie electrică;

– din 2026 vor crește impozitele pe proprietate etc.

Este adevărat, aceste argumente sunt valide, dar, oare, creșterea salariului minim va rezolva aceste probleme? Se pare că nu, iar aici susținătorii păstrării actualului salariu minim vin cu argumente contra:

– modificarea salariului minim va duce la creșterea costului produselor fabricate și comercializate. Companiile vor avea încă un factor de presiune pe cheltuieli, deoarece modificarea salariului minim va conduce la modificarea întregii grile de salarizare, pentru că și angajații care nu sunt la salariul minim vor pune presiune pe angajator ca să le crească salariul;

– creșterea cheltuielilor cu salariile va duce la creșteri de prețuri, astfel că se intră într-o spirală inflaționistă cu consecințe imprevizibile, iar angajații vor pierde de fapt;

– scăderea competitivității companiilor, fapt care ar putea duce la concedieri masive, pentru a se putea menține pe piață, iar pentru angajații rămași ar putea însemna sarcini sporite în contul salariilor mărite;

– productivitatea muncii nu a crescut astfel încât să se poată face o creștere cheltuielilor salariale. Vorbim de o creștere generală, pentru că dacă va crește doar salariul minim, acest lucru ar duce la o egalizare între angajați, ceea ce ar conduce la nemulțumiri în rândul acestora;

– în 2025 au crescut cheltuielile cu impozitele și taxele (accize, TVA pentru consumul propriu, energie electrică, asigurări auto, impozit pe dividende, impozit pe cifra de afaceri etc.), din 2026 cresc impozitele pe proprietate, ceea ce pune presiune pe competitivitatea companiilor;

– PIB-ul va avea o creștere în anul 2025 de maximum 1%, conform estimărilor, ceea ce ne arată o încetinire a economiei, ori în aceste condiții cum să faci o creștere de cheltuieli?

De altfel, U.E., în expunerea de motive la directivă, specifică: ,,(26) Sunt necesare norme clare, proceduri și practici eficace pentru stabilirea și actualizarea salariilor minime legale, pentru a asigura salarii minime adecvate, protejând în același timp locurile de muncă existente și creând altele noi, condiții de concurență echitabile și competitivitatea firmelor, inclusiv a microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri). ”. Așadar, asigurare de salariu minim, dar trebuie avut grijă și la locurile de muncă, să nu ne trezim că solicităm salarii, dar s-ar putea să rămânem fără loc de muncă!

De altfel, se mai menționează:

,,(39) La punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare și juridice inutile, în special, dacă acestea îngreunează crearea și dezvoltarea IMM-urilor. Prin urmare, statele membre sunt încurajate să evalueze impactul pe care măsurile lor de transpunere îl vor avea asupra IMM-urilor, pentru a se asigura că acestea nu sunt afectate în mod disproporționat, acordând o atenție deosebită microîntreprinderilor și sarcinii administrative, și să publice rezultatele unor asemenea evaluări. Dacă statele membre constată că IMM-urile sunt afectate în mod disproporționat de măsurile de transpunere, acestea ar trebui să ia în considerare introducerea de măsuri pentru a sprijini IMM-urile în a-și adapta structurile de remunerare la noile cerințe.”

Concluzia ar fi aceea că cea mai bună metodă de a stabili salariile într-o companie este cea a negocierilor colective, mai puțin metodele administrative, adică cele stabilite printr-o lege, lege care nu are cum să surprindă toate particularitățile dintr-o economie.

De altfel, la art.1, alin.(4) din directivă se prevede: ,,Aplicarea prezentei directive respectă pe deplin dreptul la negociere colectivă. Nicio dispoziție a prezentei directive nu poate fi interpretată ca impunând oricărui stat membru:

(a) obligația de a introduce un salariu minim legal în cazul în care formarea salariului este asigurată exclusiv prin intermediul convențiilor colective;

sau

(b) obligația de a declara aplicabilitatea generală a vreunei convenții colective.”

La art.5, alin.(2), se prevede: ,,Criteriile naționale menționate la alineatul (1) trebuie să includă cel puțin următoarele elemente:

(a) puterea de cumpărare a salariilor minime legale, luând în considerare costul vieții;

(b) nivelul general al salariilor și distribuția acestora;

(c) rata de creștere a salariilor;

(d) nivelurile și evoluțiile productivității la nivel național pe termen lung.”

În ceea ce privește actualizarea periodică a salariului minim legal, adică cele stabilite prin lege, nu prin negocieri colective, la art.5, alin.(5) se prevede:

,,Statele membre se asigură că se efectuează actualizări periodice și în timp util ale salariilor minime legale cel puțin o dată la doi ani sau, în cazul statelor membre care folosesc un mecanism de indexare automată, astfel cum se menționează la alineatul (3), cel puțin o dată la patru ani.”

Ori în România, în ultimii ani, această actualizare s-a făcut anual. Știu, în directivă se spune că se face ,,cel puțin o dată la doi ani”, deci nu este greșit nici anual, dar noi am făcut-o în fiecare an pe criterii strict de creștere a veniturilor bugetare, mai puțin pe criterii economice, respectiv legate de productivitate, competitivitate, eficiență economică etc.

Alexandru Tamba

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi cotidianul Curierul Naţional. www.curierulnational.ro

Leave a Comment