Profesorul Marin ȘTEFAN, cronicarul Șimleului

Pe domnul profesor Marin ȘTEFAN din Șimleu Silvaniei l-am cunoscut acum șaptesprezece ani, când, prin voința sorții, am ajuns și eu în urbea de la poalele Măgurii. Am observat că, la multe activități militare, școlare, sportive, cultural-artistice, religioase, istorice, comunitare etc. din oraș, apărea un reporter – un bărbat cu alură atletică și păr grizonat, spiritual, cu aparate foto și camere de filmat portabile atârnate de gât, care se mișca foarte agil prin diferite puncte ale dispozitivului, imortalizând momentele importante și chiar întreaga activitate. A doua sau a treia zi, apărea un articol consistent în unul dintre cotidienele ori săptămânalele de la Zalău și/sau din țară și, astfel, mediatizarea evenimentului era un adevărat succes.
Am aflat apoi că domnia sa este profesor și publicist, autor și coautor al unor cărți și a sute de articole, poate chiar mii, din anul 1963 când a sosit în Șimleu și până în prezent, fiind colaborator la aproape 40 de publicații locale, județene și naționale. Este membru al Asociației Jurnaliștilor din Sălaj și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. În întâlnirile de socializare și discuțiile directe, am realizat că mă aflu în prezența unui om foarte agreabil, cult și inteligent, născut și crescut pe meleagurile Drăgășanilor, dar stabilit în Șimleu, prin aceeași voință a sorții ca și în cazul meu. Mai în glumă, mai în serios, mi-am zis în gând că, iată, subsemnatul, un moldovean din podgoria Hușilor, s-a întâlnit cu un oltean din podgoria Drăgășanilor. Unde? – la poalele Măgurii Șimleului, acoperite de viță-de-vie și lângă Fabrica de Șampanie „Silvania”…
Desigur glumesc, pentru că trăsătura de bază a întâlnirilor noastre nu era cea bahică, ci era cea culturală. Cărțile domniei sale, conținând articole publicate și nu numai, sunt frumos sistematizate și ilustrate, așa cum este cea pe care mi-a dăruit-o, intitulată „Amintiri din zodia Berbecului”, apărută anul trecut la Editura „Caiete Silvane” din Zalău. Are 650 de pagini cu 12 capitole bine structurate, pe cât de veridice pe atât de atractive și chiar instructive: Referințe critice, Școală-Educație, Religie, Armată și Eroi, Știință-Istorie-Patriotism, Cultură-Artă, Festivaluri-Spectacole-Tradiții, Sport-Turism, Sănătate-Mediu-Comunitate, Holocaust, Oameni și fapte, Oameni de neuitat. Este aproape incredibil ce a putut să realizeze domnul Marin Ștefan, în afara carierei de profesor, iar șimleuanii și nu numai, îi datorează mult. Totuși, l-au și răsplătit, pe bună dreptate, cu titlul de „Cetățean de Onoare” al orașului Șimleu Silvaniei!
Peste timpuri, cine va dori să cunoască istoria Șimleului, cel puțin cea din perioada descrisă în cărțile și articolele domniei sale, va avea o cronică nesperată. Deși s-a retras din activitatea de cronicar al evenimentelor cotidiene din Șimleu, din motive de sănătate, domnul profesor continuă să scrie și să pună în noi volume informațiile încă nevalorificate pe care le deține, destul de consistente, despre viața din Șimleu Silvaniei și cea a județului Sălaj.
Viață lungă, multă sănătate, bucurie, spor la scris și mult succes, domnule profesor Marin ȘTEFAN!
col. (r.), inginer și scriitor Ștefan Cotae
Cluj-Napoca

2 Thoughts to “Profesorul Marin ȘTEFAN, cronicarul Șimleului”

  1. […] Pe domnul profesor Marin ȘTEFAN din Șimleu Silvaniei l-am cunoscut acum șaptesprezece ani, când, prin voința sorții, am ajuns și eu în urbea de la poalele Măgurii. Am observat că, la multe activități militare, școlare, sportive, cultural-artistice, religioase, istorice, comunitare etc. din oraș, apărea un reporter – un bărbat cu alură atletică și păr grizonat, spiritual, cu aparate foto și camere de filmat portabile atârnate de gât, care se mișca foarte agil prin diferite puncte ale dispozitivului, imortalizând momentele importante și chiar întreaga activitate. A doua sau a treia zi,… Citeste mai mult […]

  2. […] Pe domnul profesor Marin ȘTEFAN din Șimleu Silvaniei l-am cunoscut acum șaptesprezece ani, când, prin voința sorții, am ajuns și eu în urbea de la poalele Măgurii. Am observat că, la multe activități militare, școlare, sportive, cultural-artistice, religioase, istorice, comunitare etc. din oraș, apărea un reporter – un bărbat cu alură atletică și păr grizonat, spiritual, cu aparate foto și camere de filmat portabile atârnate de gât, care se mișca foarte agil prin diferite puncte ale dispozitivului, imortalizând momentele importante și chiar întreaga activitate.  » Mai multe detalii […]

Leave a Comment