Popas duhovnicesc: Sămânța căzută lângă drum

Meditatie la Duminica a XXI-a dupăRusalii Luca 8,5

Fiecare om gospodar își poate evalua foarte ușor pământul cel mai bun sau cel mai fertil pe care îl are în proprietate. De fapt acesta este și cel mai scump. Dacă ar trebui printr-o împrejurare oarecare, să renunțe la un teren, cu siguranță că ar renunța la cel mai neproductiv. De unde știe el care este cel mai neproductiv? Din experiență. Din experiența sudorii și a seminței semănate care nu a adus la timpul potrivit roadele dorite. La fel și Hristos, va renunța în cele din urmă la cei ce nu aduc roade vrednice pentru împărăția lui Dumnezeu. El se ,,cheltuiește”, se sacrifică, se dăruiește oamenilor, dar lipsa de reacție din partea acestora va stârni dreapta judecată a lui Dumnezeu. De ce?
Mântuitorul Iisus Hristos, S-a întrupat ,,pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire”, adică a venit Cuvântul întrupat printre oameni propovăduind Evanghelia împărăției lui Dumnezeu. Așadar ,,după ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul”(Evrei1,1-2), iar mesajul lui Hristos a fost un mesaj al dragostei lui Dumnezeu arătată oamenilor și în același timp o chemare la un ospăț veșnic cu Tatăl exprimat în sintagma ,,împărăția lui Dumnezeu”. Această chemare a rămas peste veacuri în Biserică, constituind tema centrală a propovăduirii creștine. Biserica are datoria și misiunea de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu,(,,vai mie dacă nu voi binevesti!” I Cor. 9,16) astfel încât nimeni să nu poată să se scuze vreodată zicând:,,eu n-am știut!”
Pilda semănătorului are menirea de a scoate în evidență reacţia diferită a oamenilor la manifestarea concretă a iubirii şi a iertării ce vine din partea lui Dumnezeu. Acelaşi semănător, adică Mântuitorul Iisus Hristos, și aceeaşi sămânţă – cuvântul Său, se împărtășește fără deosebire de rasă, cultură sau geografie, întregului neam omenesc, şi totuşi, patru reacţii diferite din partea celor patru categorii de oameni reprezentați de cele patru tipuri de pământ. Pentru a fi înţeles mai uşor, Mântuitorul Iisus Hristos explică acest dureros adevăr spiritual folosind comparaţia cu semănatul cerealelor. În felul acesta Mântuitorul identifică semănătorul, cantitatea de seminţe de aceeaşi calitate care urma să fie semănată şi patru categorii de teren agricol care primesc sămânța.
Prima categorie de sol, cel de care ne ocupăm în cele ce urmează, adică ,,cel de lângă drum” (Luca8,5), este pământul care se învecinează cu drumul public. Acesta, atunci când drumul devine impracticabil din cauza gropilor, bălților sau a altor obstacole, este bătătorit de oameni, animale sau mijloace de transport, devenind astfel un fel de drum secundar. Sămânţa semănată nu mai poate pătrunde în pământul bătătorit şi este mâncată de păsările cerului în următoarele zile, drept pentru care în această porţiune de teren nu se face recoltă. Asemenea acestui pământ este omul cu inima bătătorită de necredinţă, de păcat, de indiferenţă pentru lucrurile sfinte și de propriul viitor. Ceea ce este dureros, este faptul că fondul sufletesc al acestor oameni este bun, însă poziționarea lor în anumite extreme ale vieții, îi pot face insensibili la receptarea mesajului spiritual. Chiar dacă un ins se naște într-o familie bună, morală și spirituală, acest lucru nu-i garantează un viitor pe măsură. Simplul fapt că el se ,,învecinează” cu prieteni sau situații care îl pot compromite, îl destabilizează. Este grăitor în acest sens cazul lui E. Cioran. Oamenii buni așezați în poziții greșite ale vieții, devin oameni greșiți. Un suflet bătătorit, este un suflet care devine necredincios, un suflet care actualizează și uneori amplifică obiceiurile greșite, obiceiuri care încet încet, devin normele de viață după care insul își înțelege propria existență.
Într-o asemenea stare, cuvântul lui Dumnezeu oricât ar fi el de bine propovăduit, negăsind inima deschisă, vestea bună a iertării lui Dumnezeu este ,,mâncată de păsări”. ,,Păsările” acestea pot fi: neatenția sau indiferenţa pentru lucrurile spirituale, discreditarea sau disprețuirea celui de propovăduiește, respingerea lucrurilor spirituale, neconștientizarea propriei stări sufletești etc. Cu toate eforturile semănătorului, pământul învecinat cu drumul, călcat în picioare de toţi, este o investiţie inutilă. Aşa este şi inima omului călcat în picioare de marele public, de micul ecran, de ideologiile ambulante ale lumii fără Dumnezeu. Semănătorul şi-a făcut datoria, a semănat pământul cu responsabilitate, făcând tot ceea ce trebuia, sămânţa a fost de calitate, investiţia a fost maximă, dar învecinarea acestuia cu drumul lumii l-a bătătorit.
Păcat! Să ai potențial și să-l neglijezi, e o alegere pe care o vei regreta veșnic!

Pr. Augustin Câmpean

Alte articole

One Thought to “Popas duhovnicesc: Sămânța căzută lângă drum”

  1. "ideologii ambulante"

    Si pe vremea lui Hristos au existat ideologii ambulante care au inchis oamenilor cerul, ideologii stimulate, atent protejate si distribuite chiar de catre invatatorii religiosi / duhovnicii vremii (Matei 23,13) in scopul obtinerii unui profit personal. Dupa 2000 de ani, inca in multe, prea multe biserici, se aude / seamna doar ideologii ambulante; mai putin Cuvantul lui Dumnezeu.

Leave a Comment