Lansare de carte: ŞOAPTE DE TOAMNĂ

Motto: „Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!”
Nichita Stănescu (1933 – 1983), poet român

Şimleuanul Ioan-Vasile Bulgărean a plecat demult de-acasă, din Zalnocul cel drag, urmând calea hărăzită de Domnul, întru realizarea sa, în toate planurile. Cum n-a uitat de unde a plecat atunci, dar şi de lângă familie, chemat la datorie, l-au năpădit gândurile şi dragostea pentru cei dragi. Ca să nu uite, dar şi ca să demonstreze acest fapt, şi-a aşternut gândurile, negru pe alb, exemplificându-le în „DOR DE VOI”. Colindând prin „SALOANELE IUBIRII” şi-a văzut „VISUL DIN VIS”, în mai multe ipostaze, dar cea mai concludentă a fost „SUB SEMNUL FECIOAREI”. Totuşi, în toate peregrinările sale, având parte de „DRAGOSTE ŞI SPINI”, n-a putut striga şi, iată, ni se destăinuie în „ŞOAPTE DE TOAMNĂ”!
Aşadar, la sfârşitul lunii lui Brumar 2016 şi al acestei toamne capricioase, poetul Ioan Vasile BULGĂREAN şi-a lansat al şaselea volum de poezie, intitulat sugestiv „ŞOAPTE DE TOAMNĂ”, cu sprijinul Editurii „SILVANIA” din Zalău. Culegerea textului aparţine autorului, coperta lui Ovidiu Teieru, iar tiparul şi tehnoredactarea sunt realizate de „Tehno-Print” Zalău. Volumul, în cele 100 de pagini, cuprinde 62 de poezii, între o prefaţă cu un punct de vedere al autorului şi un epilog cu două trimiteri în versuri, pe cât de anonime, pe atât de evocatoare: „Unui fost” şi „Unuia de-acum”!Volumul, în cele 100 de pagini, cuprinde 62 de poezii, între o prefaţă cu un punct de vedere al autorului şi un epilog cu două trimiteri în versuri, pe cât de anonime, pe atât de evocatoare: „Unui fost” şi „Unuia de-acum”!
Prezentarea cărţii a fost una inedită, făcută cu pricepere de şimleuanca Diana Teieru (fosta mea elevă) – studentă la două facultăţi: Facultatea de Litere şi Facultatea de Jurnalism (!), ambele în cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Evenimentul s-a petrecut într-un cadru organizatoric propice, cu membri ai familiei Bulgărean, reprezentanţi ai unor instituţii şi societăţi comerciale locale, rude şi prieteni ai poetului. După un succint „curriculum vitae”, tânăra moderatoare a trecut la fapte, dovedind că stăpâneşte bine arta criticului literar, prin modul de analiză şi de interpretare a unor poezii (Toamna mea, Amintirea ta, Dacă aş fi avut aripi, Trăind ca să te mângâi etc.), precum şi prin evaluarea întregului volum de poezii. Spre edificare, redau unele puncte de vedere ale prezentatoarei Diana Teieru: „[…] Cert este că toate aceste „şoapte”, însumate în acest volum, ne vorbesc atât de mult despre cum toamna s-a aşezat tăcută în sufletul său, iar dorul de cei dragi, florile disperate şi frunzele multicolore, readuc de fiecare dată toamna în mintea, inima şi viaţa poetului. […] Poeziile cuprinse în volum permit o introspecţie în „eul” poetului, cititorul fiind pus în postura de a se recunoaşte pe sine, dincolo de cuvinte, de a trăi sentimentul pe care-l transmite însuşi poetul sau chiar, uneori, o stranie senzaţie de „déjà vu” (n.m. „deja văzut”). […] Autorul ne face o subtilă invitaţie pentru a-i vizita labirintul sufletului său, unde stau stocate, aranjate şi unele chiar prăfuite, anotimpurile, oamenii dragi, muzele, lacrimile, amintirile, speranţele, clipele de fericire, durerea, nopţile de veghe şi visele. Este o găselniţă poetică ce incită cititorul şi-l face să devină curios, temerar pentru a deschide uşile acestor şoapte. […] Domnul Ioan-Vasile Bulgărean întinde mereu o mână de ajutor, dezinteresat, celor din jurul său. Deşi se vrea a fi un om dur, Ioan-Vasile Bulgărean e un suflet de poet, un suflet sensibil, capabil de emoţii nemaiîntâlnite la alţi oameni. […] Vechile creaţii completează în mod armonios acest volum de poezii, care au făcut – din nou – dovada harului, talentului şi sensibilităţii domniei sale, formându-se ca un poet plăcut cititorului. […]”.
Au ţinut alocuţiuni adecvate, cu profunzimea necesară unui astfel de eveniment cultural şi cu felicitările de rigoare, domnii: Ioan Pădurean, Silviu Moca, Viorel Creţan, Gabriel Coman şi subsemnatul. Provocându-l pentru a argumenta această nouă carte, Ioan-Vasile Bulgărean a spus:
„ŞOAPTE DE TOAMNĂ se vrea a fi un volum de poezie rezultat din emoţia provocată de stările personale pe care le trăiesc de fiecare dată în acest anotimp. Un anotimp plin de culoare, de linişte şi de bogăţie materială şi sufletească, în acelaşi timp. Mai puţin vioaie, cu zile scurte şi nopţi lungi, toamna ne aduce o adiere melancolică în suflete. Liniştite şi frumos aşezate în ferestre, fructele toamnei devin lămpile ce vor scălda nopţile lungi în luminile multicolore ale frunzelor, ca o licărire uşoară, dulce – amăruie. Cântată şi elogiată în versuri, toamna aduce, prin intermediul poeziei, o minunată dorinţă de a o reîntâlni, iar şi iar. Este ca un balsam al nostalgiei trecute, uitate în timp de primăvară. Toamna aduce cu sine un sentiment care parcă închide totul într-un cerc, este o completare ce vrea puţină nostalgie, linişte, iar apoi, după un timp, o dorinţă arzătoare ne duce către gândul că vor trece şi iarna, şi primăvara, şi vara şi, iar, într-o toamnă târzie, ne vom trezi mai înţelepţi cu un an şi mai fericiţi că suntem. Şi tot aşa, din poezie în poezie, devenim mai buni şi mai frumoşi”.
Poetul a citit poeziile: Iubirea mea-frunza, Desfrunzirea şi Răspunsul meu, iar în final, a oferit fiecărui participant câte un exemplar al acestui volum de poezii, cu dedicaţii personalizate.
Prin urmare, Ioan-Vasile Bulgărean a făcut, iarăşi, dovada unui poet maturizat, purtându-ne în aceeaşi „zonă” literară, dar pe altă cale, reliefând atât originalitatea şi vioiciunea personalităţii sale, cât şi aptitudinile literare şi artistice pe care le are. Aşa cum ne-a confirmat, îi aşteptăm următoarea carte…
Felicitări, domnule Ioan-Vasile Bulgărean!

Prof. Marin ŞTEFAN

Alte articole

Leave a Comment