Gânduri botezate şi cântecele vârstelor (XII)

MOTTO: ,,Atunci când o să-mi vină rândul / Şi, Doamne, voi veni la tine, / Mă iartă c-am greşit cu gândul / Crezând că am s-o duc mai bine.”
(STELICĂ ROMANIUC, EPIGRAMIST)

• Valoarea unui om o poți cunoaște și aflând ce anume prețuiește și pentru ce: ,,Când privesc zilele de-aur a scripturelor române, / Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine/ Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mândre primăveri,/ …/Cu izvoare-ale gândirii şi cu râuri de cântări // Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere.”/ (Mihai Eminescu despre predecesorii săi în poezia – artă poetică, ,,EPIGONII”).
• Limba română este una ,,dulce și frumoasă”, dar și o ,,comoară”, au spus-o poeții noștri. Da, e o comoară și prin bogăția semantică a cuvintelor și expresiilor ce-o compun. Majoritatea cuvintelor sunt adevărate concentrate de semnificații/ de sensuri/ de înțelesuri, o adevărată ,,mană cerească” pentru vorbitorii ei. Un singur exemplu, polisemantismul substantivului limbă: A avea limbă de aur – a avea darul de a vorbi frumos; A fi cu limba fagur de miere – a fi dulce la vorbă; A fi cu două limbi – a fi mincinos; Cu limbă de moarte – ca ultimă dorință pe patul morții; Limbă maternă – aceea a țării în care te-ai născut; Limbă moartă – limbă care nu se mai vorbește etc., etc.
• Pentru toate acestea, pentru scriitori, când sunt obligați să renunțe la limba maternă, este foarte dureros. Ne-a mărturisit-o recent poeta și prozatoarea GABRIELA MELINESCU, stabilită, prin căsătorie, în Suedia:,,Vă spun, pentru mine a fost nespus de dureros să renunț la limba maternă. Care este mai mult decât o limbă. Este un fel de a fi. Este viața ta.” Pentru filozoful EMIL CIORAN, despărțirea de limba maternă ,,este ca o durere de care nu putem scăpa niciodată.” Nu întâmplător, poetul NICHITA STĂNESCU a spus că ,,LIMBA ROMÂNĂ E PATRIA MEA !”
• Durabile în viață sunt nu cele culese de noi din (om), ci ceea ce am semănat și a rodit în aceasta.
• Cei mai săraci în bucurii lingvistice sunt bogații. Dintre toate vorbele limbii noastre, ei prețuiesc cel mai mult verbul a avea și pronumele personal de persoana întâi, pe acestea le știu cel mai bine.
• Cea mai benefică trezire este trezirea la realitate. Ea te aduce cu picioarele pe pământ. Pentru a nu trăi degeaba, e necesară, dar nu suficientă.
• Întâlnirile dintâi dintre îndrăgostiți sunt secvențe din eden/paradisul terestru. Despărțirile lor sunt dezamăgitoare. Ele seamănă perfect cu ceea ce duce cu ea, gheboșată, APA SÂMBETEI.
• Aspirațiile noastre devin realitate atunci când și putința ne este pe măsura lor.
• Gândurile curate au limpezimea apei de izvor. Cele negre sunt precum o noapte întunecată.
• Indulgența naște mediocritate, autosuficiență, ideea că e bine și așa. Exigența stimulează lupta cu inerția, îți cultivă optimismul, îți dă puterea de-a fi mereu altul.
• Cine știe să asculte glasul gândurilor și să descifreze curcubeul lor semantic/de sens, acela pătrunde în esența ființei omenești și află calea prin care gândurile pot deveni realitate.
• Se zice că îți trădezi vârsta bogată în ani atunci când începi să dai sfaturi semenilor și când trebuie, și când nu.
• ,, Din nefericire, înțelepciunea nu se vinde și nu se cumpără”. (CAMIL PETRESCU, POET ȘI ROMANCIER)
• Ce și-ar tatua unii scriitori pe corp:

~ IOAN ES. POP (poet): ,,MAI UȘOARĂ CA VIAȚA E CENUȘA, CENUȘA !”

~ MARIANA MARIN (poetă): ,,MĂ PRIVESC UNEORI ÎN OGLINDĂ PENTRU CA SĂ MAI FIE CINEVA ÎN ACEASTĂ CASĂ .”

• ,,Tradiția este ceea ce luăm cu noi din trecut .” (DAN C. MIHĂILESCU, CRITIC LITERAR)
• Într-o lume săracă, oamenii sunt bogați în lipsuri.
• La necazuri mari, nu trebuie vorbe mari!

Prof. Octavian Guțu

Șimleu Silvaniei