Asociaţia Creştin-Democrată „România de Mâine” şi Fundaţia „Hanns Seidel” au organizat vineri expoziţia itinerantă „20 de ani fără Corneliu Coposu”. O expoziţie la care au participat alături de un public numeros, preşedinţii PNŢCD filialele Sălaj şi Cluj Napoca- Ioan Pop şi Horea Dan, alături de amfitrionul evenimentului, Daniel Săuca, directorul Centrului de Cultură şi Artă Sălaj (CCAJ). Parteneri ai evenimentului au fost CCAJ Sălaj împreună cu Organizaţia Sălaj a PNŢCD. Materialele care au stat la baza realizării acestei expoziţii au fost oferite de sora marelui politician, Rodica Coposu.
Expoziţia, structurată pe trei secţiuni, a prezentat într-un mod inedit şi emoţionant, etape, momente din viaţa lui Corneliu Coposu. Perioada de formare a acestuia ca politician alături de Iuliu Maniu, prigoana comunistă şi timpurile grele în care a fost supravegheat şi hăituit de securitate, precum şi perioada în care a fost lider al opoziţiei democratice în România şi senator în Parlamentul României. Toţi cei care l-au iubit sau apreciat pe Corneliu Coposu şi-au reamintit, graţie acestei expoziţii, verticalitatea morală, socială şi politică a acestuia, greutăţile, de cele mai multe ori aproape de netrecut pe care acesta le-a îndurat ani la rând. Cei prezenţi şi-au amintit şi vorbele pline de învăţăminte ale lui Corneliu Coposu, discursul blând şi sincer, pe care aşa cum puţini ştiu, după anii cumpliţi de izolare totală în penitenciar, a trebuit să şi-l reconstruiască pas cu pas, cuvânt cu cuvânt, uitând în această perioadă, literalmente, să vorbească.
Corneliu Coposu a avut, după revoluţia din 1989, trei mari obiective în activitatea sa: Intrarea României în NATO, intrarea în UE şi revenirea monarhiei în ţara noastră. Primele două dintre ele au fost atinse, ultimul însă, nu. Până şi cei mai mari adversari politici pe care Corneliu Coposu i-a avut, au recunoscut ulterior valoarea uriaşă a acestuia, chiar şi Ion Iliescu afirmând că actualii politicieni au foarte multe de învăţat de la el. Corneliu Coposu s-a stins din viaţă la Bucureşti, într-un sfârşit de toamnă a anului 1995. PNŢCD Sălaj prin liderul său, şi-a cerut iertare public la acest eveniment faţă de Corneliu Coposu, pentru „neputinţa de a fi făcut mai mult”. Bunătatea şi blândeţea marelui politician, au trimis cu siguranţă iertarea domniei sale de acolo, de Sus, aşa cum spun şi versurile din Ruga scrisă de el:
„Răsădeşte, Doamne, dragostea şi crinul / în ogorul năpădit de ură / şi aşterne peste munţi de zgură / liniştea, iertarea şi seninul”.
