O gară plânge, alta râde: stațiile CFR sălăjene, între realitatea prezentului și promisiunile viitorului

Călătoria cu trenul rămâne, în continuare, o modalitate destul de sigură și de plăcută de a ajunge la o destinație pentru mulți sălăjeni, fie că este vorba despre o destinație de vacanță, în interes de serviciu sau pentru rezolvarea problemelor pe care fiecare dintre noi le avem în viața de zi cu zi. Cele două mari stații CRF din Sălaj, Gara Zalău și Gara Jibou – principalul nod feroviar județean, deși aparțin aceluiași minister, arată, în prezent, total diferit. Dacă în urmă cu câțiva ani le puteam situa pe amândouă, cel puțin din punct de vedere al salubrității, dar și al aspectului, pe același loc codaș, astăzi lucrurile stau diferit în Zalău și Jibou.

Modest, dar curat: Gara din Zalău nu dezamăgește

Gara din Zalău, deși pare greu de crezut, este una dintre cele mai curate gări din regiune. Comparativ cu stația Baia Mare de exemplu, acolo unde, dacă ajungi, ai senzația că te-ai teleportat undeva în anii 70, fiind o stație care lasă foarte mult de dorit nu doar în privința dotărilor, aspectului general al clădirii, dar mai ales al curățeniei, gara din Zalău, fără nicio urmă de părtinire “locală”, arată cu totul altfel. Clădirea a fost modernizată în urmă cu aproape cinci ani și, deși schimbările în materie arhitecturală nu au fost drastice, gara are astăzi un aspect decent, firesc, atât clădirea cât și incinta fiind corespunzător întreținute.

Curățenia nu a fost și nici nu este un punct forte al gărilor din România însă la Zalău, într-o zi normală de weekend, îngrijitorii aranjau sacii de gunoi în coșuri, măturau spațiile și spălau gresia inclusiv pe spațiile de pe peroane. Scaunele de pe peron  erau șterse cu soluție de curățat, lucru extrem de rar văzut în vreo gară din țară. Gara Zalău oferă călătorilor și acces la internet gratuit, un exemplu pe care și alte instituții din municipiu, mult mai mari și mai importante, ar trebui să îl urmeze. Operatoarele de la casele de bilete sunt amabile, lipsite de aerul obosit și plictisit, specific acestui gen de funcționari.

La capitolul chioșcuri lucrurile nu stau foarte bine, însă acest fapt se explică probabil prin aceea că în afară de navetiști, călătorii care pleacă din Zalău către destinații mai îndepărtate sunt destul de puțini, principalele plecări pe rute mai lungi fiind direct din Jibou. Acolo unde ajungi după o călătorie de aproximativ 35 de minute, cu un tren ceva mai nou, dar care arată ca o galerie de pictură amatoristică, toate vagoanele fiind de sus și până jos mâzgălite de “artiști” anonimi.

 Dezamăgirea trece cu o ciorbă bună sau o plăcintă

Gara din Jibou, într-un contrast evident cu cea din Zalău, cel puțin în spațiile interioare, oferă călătorului o impresie de ansamblu dezolantă. O sală de așteptare pustie, insalubră, scaune ciobite, toalete neîngrijite probabil din lipsă de personal, praf și nicio dotare mai nouă de trei decade. Un difuzor “născut” acum 50 de ani în fabricile de odinoară, în mod surprinzător încă funcțional, anunță din când în când câte o sosire ori o plecare, iar casa de bilete a rămas în același loc pe care mulți dintre noi îl știm, cu aceleași dotări demne de cele ale unui muzeu al timpului.

Holul întunecat și “golul” existent pretutindeni îți anulează pe loc orice convingere că trăiești în secolul 21, fapt ce te determină urgent să părăsești spațiul interior și să ieși la lumină, acolo unde lucrurile stau ceva mai bine. Gara, din punct de vedere architectural, este frumoasă, are un aer rustic și dacă ar fi reabilitată corespunzător, dotată așa cum ar trebui, ar putea face și ea o excepție fericită între stațiile CFR din regiune.

Deocamdată însă, excepția este una situată la coada… “trenului”.  La bufetul din gara Jibou, singurul de altfel din incintă, poți găsi nu doar băuturi, dulciuri și tutun, ci chiar plăcinte și mâncare caldă, toate preparate de două fete harnice, chiar sub ochii călătorilor, pentru “certificarea” unei activități care să te îndepărteze de disconfortul creat în timp de astfel de unități de prin gările țării.

Atmosfera din bufet era, vineri la orele amiezii, una surprinzător de familială în sensul în care cele câteva mese erau toate ocupate iar oamenii păreau mulțumiți de ceea ce li se servea. Chioșcul de cărți și reviste era bine asigurat cu un lacăt ruginit de timpuri, având în vedere faptul că cititul sau dezlegatul integramelor pe timpul călătoriei nu mai reprezintă activități care să intereseze pe cineva așa încât un astfel de punct comercial să mai poată supraviețui. Spațiile din afara gării, peroanele și birourile impegaților de mișcare, al șefului de gară și Poliției Transporturi arătau și ele, cât de cât, decent. Însă atât și oricum, departe de orice urmă de “firesc” pentru o stație CFR atât de importantă, în anul 2019.

Promisiunile ministrului Cuc au zburat și… duse au fost. Licitaţia a picat.

Speranțele pentru modernizarea celei mai înapoiate gări din regiune păreau că prind contur odată cu vizita recentă la Zalău a ministrului Transporturilor, Răzvan Cuc, împreună cu fostul șef CNAIR, Narcis Neaga și o echipă impresionantă de consilieri, secretari și evident “capii” județului. Pus pe fapte mari, acesta le-a promis, în urmă cu două luni, sălăjenilor nu doar lucruri legate de șoseaua de centură a Zalăului, autostrada Transilvania cât și un lucru așteptat de peste trei decenii, modernizarea gării Jibou. Mai mult decât atât, acesta dăduse ordin ca gara Jibou să fie introdusă în primul lot de 47 de gări, lot ce urma să fie modernizat începând din această toamnă, prin demararea lungului șir de proceduri pe care o astfel de lucrare le implică.

Proiectul studiului de fezabilitate a fost pus la licitație pe SEAP la sfârșitul lunii mai, însă operațiunea a fost – cum altfel – una cu ghinion, iar când speranțele păreau că nu mai sunt… speranțe, ci adevărate certitudini, a sosit și vestea pe care unii o preconizau: licitația a fost anulată, motivele fiind cele tipic românești, care nu mai surprind pe nimeni. Alături de mica noastră gară, au căzut, firește, toate celelalte 46 de stații din țară care vor mai avea de așteptat mult și bine până când prima procedură din zecile aferente, va fi dusă la bun sfârșit. 

“CFR SA a lansat în 24 mai 2019 licitația pentru „Studiu de fezabilitate aferent obiectivului de investitii,Modernizare/reabilitare a 47 statii de cale ferata din Romania” – Sucursala Regionala CF Cluj – 8 loturi”, ce viza stațiile Satu Mare, Baia Mare, Jibou, Dej Călători, Beclean pe Someș, Valea lui Mihai, Carei și Salonta. Licitația a fost anulată cu mențiunea „Lotul a fost anulat administrativ”, pentru fiecare din cele opt loturi ale atribuirii”.  Probabil, procedura va fi reluată în această vară.

Probabil, doar dacă licitația s-ar fi desfășurat în condiții optime și ar fi avut și un firesc final, banii deloc puțini ar fi schimbat soarta acestor stații, implicit a călătorilor: valoarea totală estimată a contractelor era de 3,12 milioane de lei, iar durata lor era de patru luni. Însă, așa cum de altfel, ne-am obișnuit, nu a fost să fie, cel puțin deocamdată.

Peisajele sălăjene – singurele lucruri frumoase pe care le primești atunci când mergi cu trenul

Între timp, viața merge înainte, chiar și pe calea ferată. Încet, cu trenuri cărora, parcă brațe uriașe, invizibile, le limitează mereu viteza. Între cele două gări sălăjene și  haltele ce par, și ele, desprinse din filmele anilor ’70, doar frumusețea naturii încântă ochiul călătorului. Deși trenurile inter-regio (cel mai des întâlnite pe căile ferate care ajung la Zalău) nu au cel mai frumos aspect, fiind îmbrăcate în culori și desene grafitti, în interior spațiile sunt destul de curate, scaunele nu sunt jupuite, toaletele nu te scot cu mâna la nas din ele, iar în vagoane nu sunt, în mod surprinzător, coji de semințe ori gunoaie – lucruri atât de specifice “civilizației” zlăuane.

Mecanicii și controlorii spun mereu “Bună ziua!” sau “Bună seara!”, “vă rog” și “mulțumesc”, îți sar în ajutor cu o informație de care ai nevoie, călătoria este una plăcută mai ales prin prisma peisajelor de o frumusețe aparte pe care Sălajul le oferă și pe calea ferată. Atât cât pot fi văzute printre micile “ochiuri” de pe geamurile vagoanelor, acolo unde vopseaua a fost îndepărtată în acest scop. Dincolo de faptul că, iată, cele mai multe vești legate de gările și căile ferate sălăjene nu sunt și nu pot fi bune nici în viitorul apropiat, călătoria cu trenul rămâne încă una relativ sigură, ținând cont mai ales de nesiguranța drumurilor, atât prin infrastructura proastă cât și de nepăsarea conducătorilor auto, tot mai mulți.

O călătorie cu trenul rămâne, dacă reușești să faci abstracție de mulțimea de neajunsuri, comodă și oferă un minimum de confort, călătorul fiind “revigorat” și de ideea de vacanță, de starea de bine și liniște pe care doar o călătorie cu trenul, ca în vremurile copilăriei, ți le poate aduce.

 

 

Alte articole

Leave a Comment