Cum am ajuns să nu mai cred

Prin multe mai trece omul în viaţă.  Vede multe şi, tot la fel, aude multe. Promisiuni, laude, minciuni. Mă refer aici la clasa politică: fosta şi actuala, toţi o apă şi-un pământ!  Astăzi, n-ai cum să ajungi la vârf şi să rezişti. Cel puţin dacă eşti om. Om bun, desigur!  Asta e părerea mea! Nu ştiu cum se face, dar pe unii parcă nu-i mai satură cel de  Sus. O casă, două, trei, patru, cinci. Şi încă mai vor! Au ajuns atât de sus, încât atunci când îşi îndreaptă privirea în jos, îi ia cu ameţeli. Prinşi de beţia puterii uită că sunt vremelnici. Ce mulţi gogoşi ni s-au vândut de-a lungul timpului! Şi eu am cumpărat şi încă mai cumpăr, cum de altfel ”cumpără” toţi cetăţenii acestei ţări.  Culmea,  gogoşii îi plătim cu banii noştri obţinuţi prin muncă, iar  vânzătorii aşteaptă respect şi mulţumiri. Ce ciudat! Să mulţumim pe banii noştri. Am auzit, odinioară, cum nouă, cumpărătorilor de gogoşi,  ni s-au făcut atâtea promisiuni:  spitale regionale, şcoli, grădiniţe, săli polivalente, bazine de înot, canalizări pe toate străzile din oraşe. Chiar şi loco promisiunile ”au curs” şi încă mai ”curg” mai ceva ca mierea extrasă din faguri. Mi-am adus aminte de o promisiune pe care autorităţile au prezentat-o într-o conferinţă de presă în urmă cu aproximativ patru ani. Şi eu am promovat-o şi am crezut în ideea genială şi inedită. Era vorba despre ”Dacia Porolissensis Holiday” un amplu proiect prin care, în anul 2015, eram înştiinţaţi  că la  Complexul Arheologic “Porolissum” vor fi reconstruite edificii antice dacice şi romane, dar şi construcţii temporare destinate petrecerii timpului liber pentru toate categoriile de vârstă. Era un proiect prin care autorităţile vremii şi-au  propus să valorifice obiectivele turistice de la Complexul Arheologic ”Porolissum”. Dacă stau bine să mă  gândesc, lucrările, până în acest an, trebuiau finalizate. Promisiunile neonorate pot continua: platoul de marmură din centrul oraşului,  centura Zalăului, aquapark, şcoli, grădinţe, aeroport  etc. Le-am enumerat  doar pe cele măreţe, lăsând la o parte firmiturile.  Cu ele suntem  ademenţi zilnic. O promisiune este o promisiune! Nu contează dacă este vorba despre ceva măreț sau nu. Nimeni nu poate forța pe nimeni să promită ceva. Însă atunci când promiţi este important ca promisiunea să  fie îndeplinită, să spui adevărul!  Sigur mai există și excepții când, din cauza anumitor împrejurări sau situații neașteptate promisiunile nu pot fi îndeplinite la timp. Asta nu înseamnă că putem găsi orice motiv sau putem “înflori” ca să părem credibili.

Leave a Comment