Caracalgate (II)

Daniel Săuca
Din episodul precedent: nici eu nu mă aștept să se întâmple schimbări majore, în bine, în politica românească; suntem parcă blestemați să trăim într-o țară aflată permanent în campanie electorală; trăim într-o țară în care incompetența, în primul rând, a ajuns o „artă”; trăim într-o țară în care toată lumea dă vina pe toată lumea; nu cred că se va schimba nimic.
Rândurile pesimiste de săptămâna trecută le completez cu altele probabil la fel de „negre”: în afară de demisii/demiteri chiar nu s-a schimbat nimic. Nici schimbarea Guvernului, nici un nou „10 august” (cum văd că se pregătește), nici schimbarea clasei politice nu vor aduce suflul necesar unui nou parcurs în spațiul încă locuit de români. Nu poți să nu observi: nu e mult până la războiul generalizat! Și nu doar un conflict al vorbelor. Destui vor putea replica: nici la alții nu e mai bine! Probabil. Dar parcă acolo haosul e „altfel”, mai respirabil. Repet și aici rânduri mai vechi: nu numai celebra clasă politică e vinovată pentru jalnica stare a lucrurilor de la noi. Toți suntem vinovați! „Caracalgate” dă socoteală de România de azi, așa cum e: de jos până sus; de la părinți la autorități; de la borfași la „sfinți”. Așadar, mă detașez de cei care, în aceste zile, văd o singură soluție pentru ieșirea din marasm, și anume alegeri anticipate și/sau schimbarea Guvernului. Problema e mai complexă, mult mai complexă și nu merită abordată strict politic & propagandistic. Mă întorc și la „Schimbarea la față” a lui Emil Cioran: „Existând relativ puține culturi mari, numărul fenomenelor istorice este fatal limitat. Atâtea popoare și-au ratat soarta neputându-se împlini spiritual și politic, rămânând condamnate la etnic, la marginirile etnicului, incapabile să devină națiuni și să creeze o cultură! — Precum există o grație cerească, trebuie să fie și o grație pământească. Și cine este atins de această grație? Orice mare cultură. Căci marile culturi sunt sărutate de oameni, precum sfinții de îngeri….” E greu de afirmat că suntem o națiune. Poate avem o Cultură, dar… De unde începem reconstrucția României? Suntem împreună?

Alte articole

One Thought to “Caracalgate (II)”

  1. Anonim

    Io zac ca nu suntem toti vinovati, poate AIA pe care i-o mancat in c…r de revolutie. Regimul monopartid socialist, cu toate neajunsurile lui, era mai correct decat aceasta democratie putrada in care lipitorii de afise SUNY pusi in functii de raspundere !

Leave a Comment