Alex luptă în linia întâi

Cineva spunea că cel mai frumos dar pe care poți să-l faci cuiva este speranța. Cât adevăr! Speranțele noastre, cele de zi cu zi, sunt cele care ne fac să credem că într-o bună zi ne poate fi mai bine. Speranța că vom merge într-o vacanță pe un tărâm îndepărtat, că vom putea face cadouri mai frumoase de Crăciun celor dragi, că vom câștiga mai bine, vom fi mai buni în ceea ce facem. Speranța într-un viitor mai bun, aici, acasă, pentru copiii noștri și speranța într-o senectute liniștită pentru noi. Dar există pe lumea asta o speranță care nu poate fi comparată, prin ardoarea cu care este simțită, prin importanța ei, prin categorica ei putere, cu toate celelalte: aceea că ai o șansă la viață atunci când destinul vrea să te doboare, o speranță venită prin bunătatea și căldura sufletească a celor de lângă tine. Viața însăși este de multe ori, pentru cei mai mulți dintre noi, ceva obișnuit.

Nimeni nu se poate gândi că dincolo de tot și de toate, viața ne este cel mai important lucru din câte putem avea pe acest Pământ. Dar acest gând pare normal, viața ne este garantată oricum, nu-i așa? – spunem mereu. Pericolele, tragediile, bolile care pot lovi într-o clipită li se întâmplă altora,  nouă – niciodată. Așa gândim de cele mai multe ori însă, dacă tragem aer în piept și ne scufundăm în profunzimea unei teorii ce ne pare banală, vom realiza că nimic nu ne este garantat niciodată. Nici viața, nici sănătatea, nici zâmbetul de dinaintea somnului. Soarele, desigur, răsare din același loc în fiecare dimineață, dar el poate răsări și fără noi. Am văzut zilele trecute pe Facebook un anunț în care apare acest tânăr din Șimleu, Alex, care se luptă cu un diagnostic extrem de dificil. Nu este o boală necruțătoare – ar putea fi doar în măsura în care noi, cei care putem ajuta, am fi impasibili la rugămintea lui și a familiei lui. Nu îl cunosc pe Alex, nu știu nici măcar cum arată, ce face, cum trăiește. I-am văzut doar ochii într-o fotografie și acolo stau scrise toate speranțele lui, sunt două luminițe care licăresc și care străpung privirea celor care îi văd fotografia. Cine s-ar putea gândi că un tânăr, un “copil” mai mare, de 22 de ani, ar putea trece prin așa ceva? Avem copii, nepoți, avem frați, prieteni, fiecare dintre noi. Nimic, niciodată, nu ne-ar putea duce către gândul că ei ar putea să ajungă undeva la o margine de prăpastie. Într-un timp atât de scurt, îmbrâncit mișelește de soartă și lăsat acolo să întindă mâna către noi pentru a-l putea prinde și trage înapoi, către noi. Este foarte greu, către imposibil, să ne gândim vreodată la așa ceva. Iată că lucrurile se întâmplă și este nevoie înainte de toate de empatie, de suflet, de aplecare către cea mai dureroasă și disperată nevoie a altuia: aceea de a trăi. Sălăjenii au făcut minuni nu o dată. Au salvat nu doar speranța, au transformat-o, picătură cu picătură adusă de fiecare, într-un izvor al vindecării și al vieții. Sălăjenii sunt oameni care reușesc aproape mereu să facă astfel de minuni și să le transforme în realitate. De acest lucru are nevoie Alex, acum. Pentru că noi am fost alături mereu sub multe forme de fiecare copil sau tânăr care a trecut prin cea mai disperată și nenorocită etapă în viață, pentru că alături de voi, de oamenii cu suflet bun, de oameni de afaceri generosi, dar și de entitățile economice puternice financiar, am reușit să devenim salvatori de vieți, vin și de această dată și vă rog din suflet să renunțați la un bun material cât de mic, la o cafea în oraș, la un tricou din mall sau la orice altceva, să facem fiecare un mic efort ce poate avea un rezultat suprem și să-l salvăm pe acest tânăr. Alex e al tuturor astăzi, familia lui l-a pus disperată în mâinile medicilor dar și în ale noastre, pentru că lupta este copleșitoare, inclusiv din punct de vedere financiar, pentru ea. Ştim fiecare dintre noi că orice sumă este importantă, decisivă, pentru că orice leu se transformă nu în ceva material, nu în ceva efemer, nu într-o bucurie de o secundă, ci într-o picătură de viață. Îl putem ajuta, îi putem salva viața și sunt convins că vom reuși și de această dată, așa cum am reușit și până acum.

Îi rog pe toți cititorii noștri, pe oamenii care ne cunosc, pe cei care ne apreciază și pe cei de criticile cărora avem nevoie, pentru a fi mereu mai buni, pe politicieni, pe cei care ne conduc, parlamentari, oameni de afaceri: vă rog să dăm mână cu mână și să-l salvăm pe acest băiat! De astăzi, îl cunoașteți pe Alex. Un tânăr care își dorește să trăiască, copil de părinți care nu pot suporta gândul că băiatul lor trece prin așa ceva. Dumnezeu ajută, dar înainte ca el să îl ajute pe acest copil, ne privește de sus și pe noi și ne sfătuiește să ajutăm şi noi. Alex se va vindeca. Înaintea lui Dumnezeu, fiecare sălăjean este un înger care poate face ca lucrurile să se întâmple altfel, durerea să se vindece, lacrima să dispară, iar viața să continue firesc și pentru cel aflat într-un necaz mare. Sigur că reușim, însă doar împreună. Noi toți și el, cel din linia întâi.

 

Denumire cont: SPRIJIN PTR ALEX
Titular cont: MOISI LOREDANA-IOANA Cont RON: RO38BTRLRONCRT0283341502; Cont EURO: RO15BTRLEURCRT0283341501

Cont LIRE: RO70BTRLGBPCRT0283341501
Cont DOLARI: RO19BTRLUSDCRT0283341501

 

Alte articole

Leave a Comment