Vizita din 1939 a Regelui Mihai, în Bobota

Vizita făcută în Sălaj, în urmă cu 78 de ani, de către Regele Mihai, este un eveniment istoric important, rămas în memoria localnicilor. După cum susţine istoricul Marin Pop, de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, suveranul şi-a însoţit tatăl, pe Regele Carol al II-lea, pentru a inspecta trupele cantonate în Bobota, unde se lucra intens pentru construirea unei lunii de apărare pe aliniamentul pârâului Zănicel.
Istoricul sălăjean a vorbit cu mai mulţi localnici care au fost martori oculari ai momentului. Printre ei, Ioan Pop, fost primar al orașului Șimleu, pe atunci în vârstă de şase ani. “El a venit dinspre Carei cu o mașină Rolls Royce, așa după câte am văzut după ce am crescut mai mare că semăna mașina lui Carol II, îmbrăcat într-o manta, lungă, cu cizme era, coiful ăla cu zorzoane multe și l-o primit cu pâine și sare lângă Gyuri lui Gherzan, unde era terenul viran, lângă fântână, unde adăpau drumeții animalele… fântână cu cumpănă. Și, parcă și acuma-l văd pe Ștefan Bălaș, care era cel mai bătrân om din sat, cu plete, tușinat, așa-i spunea… Nu era tuns, era tăiat așe cum tunzi oile cu foarfeca de tuns oile și avea cizme cu tureac moale bătrânu, unse cu ulei de rapiță. Știem, că aveam și noi așe ceva. Nu era cremă. Și, bătrânu l-a poftit să servească pâine și sare, chiar acole la intrarea în poarta lui Gyuri lui Gherzan. Și, pe șoseauă, de la Ovese, din Dealul Oveselor și până dîncolo de moara lui Ionișcău o fost puse pe șosea mâțisoare… mărțișoare… mâțisoare le zicea la noi, mărțișoare că începuse să îmbobocească, că era așe primăvara… ploios, era noroi și să nu fie noroi i-o pus mâțișoare ca la Cristos când o intrat în Ierusalim. Și, bătrânu, după ce l-o servit cu sare și pâine i-o pupat poala de la manta… Nu uit în veci. Și, după câte mi-aduc aminte, era însoțit și de Mihai, viitorul rege al românilor”, rememora bobotanul.

Detalii despre vizita regelui Carol se regăsesc și în memoriile lui Eugen Zaha, un alt fiu al satului. “O întâmplare ce merită a fi amintită. În săptămâna mare, deci înaintea Paștelui, se organizează o mare manevră militară în hotarul comunei noastre, iar în joia mare o paradă militară. Armata era așezată de o parte și de alta a șoselei, de la Zănicel și până la Mihaiu Boțului, adică unde locuiește azi Rujița. De la Zănicel și până la ei nu era atunci nici o casă, iar pe partea dinspre sat erau două: Rusu Vasile (Dedu) și Boloș Vasile, casă care i-a vândut-o tata. La parada militară a venit regele Carol al II-lea, fiul lui, Mihai, care avea atunci 18 ani, primul ministru Armand Călinescu, care avea numai un ochi, pe unul purta ceva negru. La vreo 100 m înainte de casa noastră era un soldat cu trompeta. Fiind joia mare, tata tăiase un porc de Paști. Abia începuse porcul, auzim trompeta, tata iese în drum cu cuțitul plin de sânge, iar eu îmbrăcat străjer și cu bască albă. Tata îl salută cu cuțitul și mâna pline de sânge, iar eu l-am salutat cu salutul străjeresc. Regele Carol era la volan, avea chipiu alb, mănuși albe, iar pe umăr avea un X, ne-a răspuns la salut. Eu l-am lăsat pe tata să-și vadă de pârjolitul porcului și am alergat pe marginea șoselei alături de mașina regelui, deoarece mergea încet. Convoiul de mașini s-a oprit lângă Boloș Vasile în colțul cum urca drumul în sat. Aici l-au așteptat notabilitățile comunei, primarul, notarul, preotul, directorul școlii și alții. Tânărul Mihai s-a dat jos din mașină și n-a stat să dea mâna cu reprezentanții comunei așa cum a făcut tatăl său, ci a luat-o pe marginea șoselei până la escadroanele de cavalerie. Caii erau așezați în linie, cei albi într-un grup, apoi cei roșii și negri. Fiecare cal era ținut de către un soldat. Mihai a scos din buzunar zahăr cubic și pe lângă calul care trecea îi dădea câte o bucată de zahăr și-l bătea cu palma pe grumaz. Regele împreună cu primul ministru, ministrul de război și alți generali au trecut prin fața armatelor care erau aliniate de o parte și de alta a șoselei (drumul țării) pe tipuri de arme. Inspecția militară s-a încheiat, iar regele Carol al II-lea cu suita au plecat probabil să inspecteze și alte unități militare din zonă”, scria Eugen Zaha în manuscrisul “O viaţă de om”.

Cei doi martori oculari şi-au amintit şi de amplele lucrări de apărare ce se efectuau la vremea respectivă la Bobota, mai precis pe Zănicel: „În Zănicel – spunea Ioan Pop – lucrau oameni concentrați, cu lopată, târnacop, secure … și făceau șanț antitanc. A fost tranșee legate în fascii de carpen. Din pădure se căra cu animale, cu căruțele și o fost trei rânduri de tranșee, aproape de culme. La Zănicel, oamenii lucrau la lărgirea pârâului. Parcă erau robi, da nu-i obliga nimeni. Simțeau nevoia că trebuie să se facă ceea ce s-a stabilit, adică șanțul antitanc”.
Despre lucrările la linia Carol își aduce aminte și Eugen Zaha: „În toamna anului 1939 armata concentrată era din ce în ce mai multă. Se lucra din zori la șanțuri în zigzag și la sârmă ghimpată. Mii de oameni lucrau la adâncirea și îndreptarea Zănicelului. Se lucra la șanțul anticar, împotriva tancurilor. Deci, pregătiri intense de război. Vecinii cereau Ardealul, iar noi aveam lozinca Nici o brazdă”.

Alte articole

Scrie un comentariu