Zvonoteca

# Se vede de la o poștă ce se întâmplă la… poștă și nimeni nu face nimic. Ete așa, că doar nu suntem la Deutsche Post, în Germanica, unde toate merg ca unse. Că dacă-i Poșta Română, “cu plăcere!”, vorba aceea, indiferent că îți vine să dai cu toate “poștele” din județul ăsta, de pământ. Nu interesează pe nimeni că oamenii se congelează așteptând afară, cel puțin 30 de minute, să ia o alocație sau să depună un colet. Lucreză două ghișee din cinci, la poșta mare din Zalău. Nici la oficiile mici ori la poșta internațională, nu s-a schimbat nimic. Cozi, nervi, înjurături și frig până la os. După ce că oricum, toate trimiterile înregistrează întârzieri măsurate în săptămâni, din vina românilor sau a majorității oficiilor poștale europene, uite că și până apuci să trimiți ceva, riști să ajungi în spital. Fie cu vreun covid, fie cu o pneumonie, dar cel mai sigur la spitalul de boli nervoase. Noi am tot întrebat, am tot trimis recipise și solicitări, în speranța că cineva acolo sus le va citi și va oferi, într-un termen decent de un an – doi, un răspuns. Nimeni, nimic! Îmbrăcați-vă bine – cojoace, izmene, două rânduri de ciorapi – blindați-vă cu ceaiuri calde și Extraveral, pentru că așteptarea pe treptele poștei e lungă și extenuantă. Dar, dincolo de orice, înarmați-vă cu răbdare de fier dacă aveți drum pe la această instituție în care nu angajații poartă principala vină, ci baștanii de la București, aia care au furat cu două mâini până și lipiciul de la tejghele și au condus către prăpastie această instituție, cu servicii cu tot.

Alte articole

Leave a Comment