# Ce bine e să fii şăf. În timpul serviciului poţi face ce vrei, că nimeni nu te verifică. Şi chiar dacă te verifică, important e să ai telefonul la tine. În cazul în care eşti căutat poţi să te justifici că eşti pe teren. Zilele trecute un astfel de şăf, tumna de la o instituţie de pe centru’, admira şi fotografia o rochiţă expusă la vânzare pe uşa unei prăvălii. Cu un telefon fotografia rochiţa, să o arate, probabil, cuiva, iar la ureche avea altul, pe care transmitea indicaţii preţioase sublaternilor. La shopping sau nu, directorul le spunea tuturor că este pe teren.
# Dacă intri într-unul din magazinul unui mare patron din Zălau, pe unde de altfel intră mai toată lumea după una-alta de-ale gurii, poţi constata că, pe acolo, n-a intrat gramatica. Zice-se că omu’, patronu’, are şcoli înalte, nu puţine la număr. Numa că, dacă dai un ochi vezi că eşti servit cu „promtitudine”, iar după ce cumperi şi primeşti bon fiscal poţi vedea un „bine a-ţi venit în magazinul nostru”. Măi să fie! Când te gândeşti că astfel de oameni, şcolaţi la bătrâneţe, se bat cu pumnu’ în piept că au succes datorită muncii lor, îţi cam vine să te duci cât vezi cu ochii.
