Zvonoteca

# Credeaţi că ultimele controale au dat crampe şi acid la stomac unor farmacişti din judeţ? Nimic nu ştiţi… păi de-aia există „Controloc”, taie emoţia din stomac, habar n-aveaţi, sunt sigur! Intri să ceri un colebil sau o aspirină, eşti scanat mai întâi din cap până în picioare de farmacistul care a luat în pralabil un controloc, astfel încât să nu-l mai deranjeze vreo crampă şi încep să răsară bobiţele de transpiraţie pe fruntea ta, până atunci odihnită. „Da’ card aveţi? Da’ buletin aveţi? Da’ ce mai aveţi? Da-ţi-ne tot ce aveţi, ştiţi, cu controalele astea..”. Daca te pune ghinionul şi vii cu o reţetă, pregăteşte-te să petreci o oră printre pudre de talc şi supozitoare, pentru că farmacistul trece la studiu amănunţit şi sublinieri, x şi zero sau arabescuri cu pixul. Într-un final, dacă e să ai ghinionul în forma lui completă, farmacista îşi dă ochelarii jos şi te anunţă după fix 50 de minute că ori nu are medicamentul, ori că „staţi aşa, avem de la alt producător, dar e puţintel mai scump, cu vreo zece, maximum 3o de lei mai mult. În mod invariabil ceri şi o folie de controloc, măcar să ai pentru data viitoare.

# “Mamă, ăia sunt balauri?” Îşi întreba ieri un copilaş mama, strângând-o tare de mână. Opriţi din plimbarea lor undeva în centru, în apropierea unui imobil vechi, cu mai multe apartamente mama şi copilul priveau la băieţii de la Compania de Apă, care desfundau, uimiţi şi ei, o canalizare. Ce s-a scos de acolo, ferească Dumnezo’. Ciorapii şi chiloţii păreau a fi totuşi, cele mai mici obiecte aduse la suprafaţă, din adâncuri. În rest, imaginaţi-vă exact ce doriţi, şi fiţi convinşi că exact aia s-a tot scos, preţ de o jumătate de oră din două canale. Oare când vor înţelege unii oameni (considerând că aceasta este specia care a aruncat unde nu trebuie, aceste lucruri) că o toaletă, mai precis vasul ceramic de wc, este destinat nevoilor fiziologice şi eventual, ca loc de citit, gândit sau uitat pe pereţi. Punct! De la beţişoare de urechi şi şerveţele umede, care sunt pericol de gradul I odată ce au fost aruncate, până la maiouri, vestuţe, pulovere, şoşoni, pahăruţe şi sticluţe, oamenii de la compania care ne ajută să revenim la normal în această privinţă se îngrozesc şi ei de puterea prostiei şi a indolenţei asupra speciei umanoide. De bun simţ şi respect pentru locatarii sau cetăţenii civilizaţi nu mai amintim, vorbim totuşi de un comportament de grotă, unde bunul simţ moare de obicei, de întuneric şi singurătate.