# Umblă vorba prin târg că la o instituţie, un directoraş îşi simptizează atât de mult secretara încât femeia e mai mult pe acasă decât pe la serviciu. Că o fi simpatie sau altceva, nimeni nu ştie! Cert ce că domniţa, frumuşică ce-i drept, e aranjată şi cochetă şi tătă zâua e la shopping. Cică nu pe bănuţii ei, ci pe ai şefului. Că din salariul ei de secretară nu-şi permite. Ce face una cu c…l nu fac alte zece cu creierul.
# Zice gura târgului că poliţaii noşti se cam dau răniţi când vine vorba de nelipsiţii cerşetori ori de alţi suflători prin pungi de prin târg. Cică, după îndelungi frământări şi cugetări, în unanimitate, au decis că singura soluţie e să-i vânture de pe centrul urbei prin cartiere. Că deh… lumea bună circulă doar prin centrul târgului, nu pe la periferie.
