# Ferească Sfântu’ în ce hal arată anumite cartiere din Zalău. În unele zone, iarba ajunge chiar şi până la un metru, iar oamenilor din zonă le vine greu să iasă cu odraslele la joacă de frică să nu-i piardă prin iarbă sau să se trezească că apar ceva dihănii din „pădurea” de ierburi.
Adevărul e că noi cerem prea multe. Cum să vină săracii adepişti de mai multe ori pe an să dea cu coasa mecanică? E greu să ţii o curea după cap şi să dai din buci ca dansatoarele lângă bară. O dată pe an şi la revedere. No, lăsaţi, staţi voi liniştiţi, cu burta pe cositoare, că ş-or rezolva oamenii problema, doar de aia plătesc impozite şi taxe la stat să-şi taie tot ei iarba dintre blocuri. Mai bine-i pe terasă, la o bere, mai ales că au început şi minunatele Zile ale Zalăului.
# Numai în România poţi vedea asemenea dobitocenii, să suni după salvare că dai ortu’ popii şi să te trezeşti cu medicii la uşă după mai bine de o jumătate de oră. Păi cum mama supărării poţi fi atât de cretin să-l laşi pe om să se chinuie şi ţie să nu-ţi pese deloc? Mai ales că la locul cu pricina au ajuns şi oamenii legii, care au fost mult mai promţi şi care, şi ei, la rândul lor, au aşteptat până le-a venit acru după salvare.
Alo, băeiţii, dacă făceaţi aşa ceva în străinătate, a doua zi fiţi convinşi că aţi fi căutat prin ziare rubrica cu locurile de muncă vacante.
