Începe postul „Adormirii Maicii Domnului”

Timp de 15 zile creştinii ordodocşi şi greco-catolici vor intra în Postul Adormirii Maicii Domnului. Acesta începe pe data de 31 iulie şi se încheie în ziua praznicului pe 15 august.

Conform tradiţiei creştine această perioadă este cunoscută sub denumirea de „Postul Sfintei Mării” sau „Sântămărie”, post care-i pregăteşte pe creştini pentru două mari praznice care au loc în luna august. Este vorba despre „Schimbarea la faţă” şi „Adormirea Maicii Domnului”. Postul Adormirii Maicii Domnului este cel mai nou dintre cele patru posturi ale anului. Originea lui este de prin secolul al VI-lea, perioadă în care s-a dezvoltat şi Cultul Maicii Domnului. Conform atestărilor şi înscrisurilor creştine, la început acest post nu se ţinea peste tot la fel, de exemplu creştinii din Ierusilam ţineau acest post doar opt zile în timp ce creştinii din partea Constantinopolului posteau doar patru zile. Potrivit istoriei creştine, în anul 1166, la Constantinopole a avut loc un sinod care stabilea ca postul sa înceapă de la începutul lunii şi să dureze până la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, pe 15 august. La finalul postului, în data de 15 august, tradiţia populară a românilor spune că din această zi natura se pregăteşte de toamnă.
Tradiţia creştină spune că în această perioadă, lunea, miercurea şi vinerea creştinii trebuie să ajuneze până la ora 15, după care să mânânce preparate de post. În toată perioada postului, pe data de 6 august, de „Schimbarea la faţă” este dezlegare la peşte undelemn şi vin. Postul înseamnă nu doar alimentaţie ci şi abstineţa de la păcate spirituale.
Ziua de 15 august este declarată zi de sărbătoare legală în care angajaţii vor beneficia de o zi liberă.

Alte articole

6 Thoughts to “Începe postul „Adormirii Maicii Domnului””

  1. Vasilica

    In sfarsit vad si eu un articol in care autorului nu-i este frica si consemneaza pe buna dreptate ca exista si cultul greco-catolic cu credinciosii sai, care sarbatoresc si ei impreuna cu ortodocsii maretul praznic al Sfintei Marii! De fapt, fiindca tot suntem la o asemenea sarbatoare, trebuie sa amintim celor mai tineri ca inainte de anul 1948, intreaga suflare romaneasca de pe aceste meleaguri, respectiv, mosii si stramosii nostri au fost de religie greco-catolica! In acel fatidic an, din ordinul criminalilor bolsevici ai lui Stalin si cu sprijinul satanic al unor cozi de topor romani, toti credinciosii acestui cult au fost trecuti cu forta la ortodocsi, iar Biserica noastra srabuna, greco-catolica a fost trecuta in afara legii, prelatii acesteia fiind trimisi in temnilele comuniste, unde si-au pierdut viata alaturi de o sumedenie de patrioti romani, printre care s-a numarat si Iuliu Maniu, salajan de al nostru, mare om de stat cu merite incontestabile in faurirea Marii Uniri din 1918! Necazul mare este ca si astazi, la peste douazeci de ani de la Revolutia din 1989, Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica este in continuare discriminata, nu i se retrocedau bunurile furate in anul 1948, exemplu clasic fiind aici la noi in Zalau, chiar Catedrala Adormirea Maicii Domnului din centrul orasului, candva mare loc de adunare si pelerinaj al tuturor credinciosilor de Sfanta Marie Mare!

  2. Eugen

    Tradari de neam si atitudini nedemne

    Istoria rascoalei lui Horea, Closca, si Crisan comenteaza faptul ca acestia au fost descoperiti si predati autoritatilor, care i-au tras pe roata, de catre Episcopul Ghedeon Nichitici (nascut la Rasinari), episcopul Petre Popovici din Arad, si protopopii Iosif Adamovici, Ion Popovici, Gh. Popa si Solomon Popo, care au fost rasplatiti cu galbeni si medalii. Un alt episcop ortodox din Sibiu, Vasile Moga (1810-1845), este caracterizat de Nicolae Iorga in Viata romaneasca din Ardeal, Arad 1926: „Era preotimea lui Moga, care nu intelegea legaturile neaparate ce trebuie sa existe, intre cler si natiune, biserica si popor. Era dispretuit pentru ca merita sa fie dispretuit; Era deci biserica si preotii lui Moga – sa-i odihneasca Dumnezeu si pe ei si pe vladica Moga – ca samanta lor sa se starpeasca si in Ardeal si in alte parti”. Mitropolitul Andrei Saguna, un mare ierarh, dar cu multe tradari si atitudini nedemne fata de neam. Numirea lui ca episcop se datoreaza si faptului ca la 17 Ian.1847, in timp ce era vicar la Sibiu, a rapit-o si predat-o autoritatilor, care au inchis-o la Alba-Iulia pe Ecaterina Varga, aparatoarea motilor. George Baritiu il numeste „scamator politic”, Kossuth, il declara „perfid”. Pavel Vasici il acuza ca a introdus limba maghiara in corespondenta cu guvernul maghiar, desi Parlamentul a votat legea ca se poate scrie romaneste. Tot acest Vasici il numeste „un barbat cameleon „si mai spune despre el: „streinii stiu ca el uraste inteligenta romana, ca o batjocoreste cu fel de fel de porecliri proaste si dejositoare”, Nicolae Iorga il caracterizeaza astfel: „Natiunea romana n-avea nevoie de Saguna, supt niciun un raport. Cugetul lui nu era romanesc, Lumea din care plecase el, nu avea o vatra romaneasca, in mijlocul casei, de aceea a ramas austriac. El a impiedecat alcatuirea in afara de biserica a unei forte culturale, politice si sociale romanesti. Saguna a fost guvernamental de la inceput pana la sfarsit. El a fost un austriac imperialist si habsburgic (n.I Ist.Rom. Din Ardeal si Ungaria, 1915, pag.130-139).
    Saguna a vrut sa introduca in toata biserica ortodoxa din Ardeal, limba sarba. A introdus in afacerile intrene al consistorului limba maghiara, fara sa-l fi silit cineva. In 1848 a respins si a sfarticat actele scrise cu litere latine. A mai repetat acest lucru si prin 1860 ( Al. Streca Sulutiu, Memorii, Sibiu,1880, pag171-175). Judele Ilie Macelaru, l-a mustrat pentru abateri de la interesele intregii obsti romanesti, Asociatia Astra, al carei presedinte a fost, l-a inlocuit dupa sase ani de presedentie. Inainte de a muri a fost total marginalizat. In anul 1821, Patriarhul Ierusalimului, impreuna cu 21 mitropolit alcatuieste „o ingrozitoare afurisenie, impotriva lui Alexandru Ipsilanti si Mihai Sutu si a tuturor partizanilor lor. Afurisenia a fost citita in toate bisericile din Bucuresti. (Alexandru Babes „Sfint mit, legenda, adevar”, Col. Orizonturi. 27).
    Mitropolitul din Sibiu, Miron Romanul in 1881, condamna revindecarile romanilor din Transilvania si cerea loialitate fata de coroana Ungariei, intr-un cercular publicat in Telegraful Roman, oficiosul mitropoliei. Gazeta Transilvaniei, considera imediat ca metropolitul „si-a uitat complect de demnitatea sa de cap biseriesc roman,avand tendinte contrarii demnitatii noastre nationale”. La scurt timp, acelasi Miron Romanul publica o alta circulara in care cere alegatorilor sa sprijine cu voturile lor pe candidatii partidei guvenamentale. Intr-o alta circulara se declara indignat de faptul ca „adunarilor de popor dau in mod potential impuls intr-o directie care trece marginile loialitatii (fata de guvern)”. S-a considerat in acel moment ca Mitropolitul, s-a pus in slujba guvernului unguresc, sustinand interesele acestuia, diametral opuse politicii romanilor care luptau din rasputeri ca sa-si apere legea si limba. In multe orase ale Transilvaniei s-au exprimat proteste violente impotriva initiativei sale. Pana la urma, Miron Romanul si-a infiintat un Partid Moderat Roman Constitutional, care sa profeseze „credinta neinfranta catre Monarh, Patrie si Constitutie, respect, supunere si ascultare fata de legile sanctionate, adica anexarea Transilvaniei de catre Ungaria“. Acest partid a fost creat, ca sa lupte impotriva Partidului National Roman, care milita pentru unire cu tara, dar n-a reusit sa sparga unitatea nationala a romanilor!
    Tot in Telegraful Roman, episcopul Clujului si apoi mitropolitul Ardealului, Nicolae Ivan, in 21 iulie 1916, pune la stalpul infamiei pe poetul Octavian Goga si pe luptatorul, numit „Leul de la Sisesti, Par. greco-catolic Vasile Lucaciu, intr-un articol plin de murdarie, ce n-ar fi putut fi scris intr-un mod mai infamat nici macar de un iredentist ungur! Iata cateva fraze „La Bucuresti continua campania de a constrange guvernul sa iasa din neutralitate si sa intre in razboi alaturi de Rusia, pentru a lua Ardealul …. Fugarii nostri platiti de legatiunea ruseasca, nu pot lipsi de la asemenea intruniri. Marele demagog, Vasile Lucaci, le prezideaza si rosteste vorbiri, exprimandu-si dorinta de a putea prezida o intrunire la Alba-Iulia. Ei au o credinta falsa, ca Monarhia Austro-Ungara se va prabusi, dar ea va exista pentru ca existenta ei e o necesitate pentru Europa si pentru ca, daca n-ar exista ar trebui sa fie creata!
    Acelasi Nicolae Ivan a mai sustinut in 1915 „Din ziua prima a mobilizarii, noi romanii unguri, ne-am facut datorinta fata de patrie….. Suntem mandri ca am putut dovedi din nou dinastiei si monarhiei prodata credinta romana ……avem incredere ca guvernul ungar va fi gata sa indeplineasca dorintele romanimii loiale in cadrele ideii de stat maghiar. Ce binecuvantare ar fi aceasta pentru noi”. Tot Telegraful Roman, in 8 Sept. 1916, dupa ce Romania a declarat razboi Austro-Ungariei, publica Cercularul intregului cor episcopesc ortodox din Transilvania in care se spune: „Romania, careia fiinta i-a dat patria noastre Ungaria, caci Radu Negru de la Fagaras a intemeiat principatul Tarii Romanesti, Dragos din Maramures a intemeiat principatul Moldovei si cu sprijinul Monarhiei Habsburgice s-a ridicat si s-a intarit Romania moderna….. Romania in mod perfid a ridicat arma asupra patriei noastre…… Unde va este si in ce se arata patriotismul vostru, romani ucigatori de frati……Voi intindeti granitele voastre in hotarele noastre, voi cresteti puterea voastra, venitele voastre dezbracand pe alte natiuni…… Acela care cu vorbele vicleniei pe buze, cu dorul de jaf in suflet, vine in hotarele noastre, nu-i frate, ci cel mai pagan dusman”. Si mai departe: „Fata de noul dusman care ravneste in chip atat de pacatos la stirbirea si la stricarea hotarelor noastre, vom lupta cu vitejie si credinta.…..”. Semneaza: Mitropolitul Vasile Mangra, Episcopii, Miron Cristea de Caransebes, si Ioan Papp de Arad.
    Episcopul Miron Cristea a trimis din partea sa o circulara catre preotii militari, cerand ostasilor sa-si indeplineasca cu sfintenie juramantul depus! El, se refugiaza la Budapesta, de unde trimetea in continu pastorale comandei militare, in care indemna soldatii romani, „sa nu se clatine in credinta si alipirea catre Tron”. A mai mai facut o declaratie la inceputul razboiului, spunand ca: „va zdrobi personal cu carja sa de episcop, teasta primului soldat regatean, care va indrazni sa treaca Carpatii si sa pasasca pe pamantul Transilvaniei cu numele de Erdely”. (Dr. Serban Milcoveanu). Dar toate acestea, nu l-au oprit sa ajunga dupa ani Patriarhul Romaniei si prim-ministru.
    Mitropolitul Vasile Mangra (ortodox) a fost cea mai abjecta persoana ce s-a nascut in sanul natiei romane! Incepand din anul 1910, a devenit unul dintre adeptii primului ministru Tisza Istvan, fiind ales deputat de Ceica-Bihor pe lista guvernului, la concurenta cu candidatul Partidului National Roman, (Partid greco-catolic, al carui presedinte a fost av. Ion Ratiu, condamnat de unguri la inchisoare pentru ca cerea unirea Transilvaniei cu Tara). Fiind membru al Academiei Romane, in urma acestui fapt, Academia l-a sters dintre membrii ei. Pe langa faptul ca, a initiat circulara data cu corul episcopesc ortodox a mai facut si o declaratie denigratoare la adresa natiunii romane, in care se opune desprinderii Ardealului de Ungaria. Iata cateva fraze: „Presa romana din jurul meu, a scris ca, numai acolo se pot face cuceriri, unde un popor cu o cultura superioara vrea sa stapaneasca pe unul cu o cultura inferioara. Si tocmai aici e cazul sa spunem ca, cultura maghiara e mult superioara celei romanesti. Daca romanii au pofta sa cucereasca, sa pofteasca, au acolo – Basarabia”. Universul, 1 August 1916. Tot el a mai spus: „Existenta de o mie de ani a statului maghiar, zace tocmai asa la inima cetatenilor de limba romaneasca, ca si cetatenilor neaosi magheari fiecare constiincios cetatean roman al acestui stat este gata a-si jertfi bunurile si sangele sau pentru a apara integritatea teritoriala a Monarhiei. Atacul ascuns al Romaniei impotriva Ungariei a provocat in inimile tuturor romanilor din Ungaria o durere adanca” (Telegraful roman, 3 Ian. 1917). Mangra fuge si el la Budapesta, unde moare in hotelul Bristol in Oct. 1918. Se pare ca s-a sinucis.
    In 1917 Nicolae Balan viitor mitropolit la Sibiu, semneaza o declaratie, publicata la Budapesta, in care se pronunta impotriva unirii cu tara. In jurul luptelor de la Oituz, Marasesti si Marasti, cand nemtii voiau sa supuna si ultima parte a Tarii, ramasa inca libera, Moldova, Mitropolitul Primat al Romaniei si alti episcopi, au adresat o „chemare” tuturor Romanilor si Ostasilor Ostirii Romane, ca sa „NU” lupte impotriva ocupantului, zicand: Domnul Dumnezeu s-a indura de tara aceasta. El a imblanzit inima biruitorului catre noi si a facut dintransul tovarasul nostru de munca pentru mantuirea Romaniei. Tarani, targoveti, slujbasi si orice ati fi, aveti buna incredintare ca biruitorul care intra in Moldova, nu este setos de razbunare, nu ucide, nu jefuieste, nu da foc, nu pustieste …. Stati si ramaneti pe loc cu toti…Nu puneti bratul vostru in slujba unei cauze straine. „Stati pe loc fratilor”. In doua randuri aceasta „chemare”, a fost aruncata de catre avioanele germane, asupra transeelor Armatei Romane. Guvernul a Demis pe toti semnatarii chemarii. Preafericitul Teoctist, care a sprijinit activ politica comunista, n-a protestat atunci cand se demolau biserici si sate, iar cand pe strazile Timisoarei curgea sange nevinovat, a fost primul care a aplaudat aceste crime. In momentele cruciale ale istoriei noastre ierahia BOR dar numai ea, a avut manifestari tradatoare de neam, cu atitudini nedemne. Iar daca se amintesc se striga: E atacata Biserica! Dar Biserica este, Sfanta Maica Biserica Ortodoxa, Catolica, Luterana, Calvina, si Neoprotestante,unde vin se roaga in numele lui Isus, Care este cu Ei atunci, si nu ierahia sau unii preoti nedemni care o compromit!
    Virgil Trufasiu – Los Angeles

  3. Petre

    Romanii sub communism au invatat istoria mincinoasa si nu stiu ca unitii, greco-catolici sunt ortodoxi de rit Bizantin, si ca, apartin culturi occidentala. Tot istoria mincinoasa a facut ca romanii sa-si uite ritul bizantin, originea si graiul latin, Ei s-au trezit ca sunt: ortodocsi-greco-slavi, apartinand de cultura rasariteana, a Moscovei. Cultura despre care filozoful Ciaadaev a spus: poporul rus in cadrul religiei sale nu apartine niciuneia dintre marile familii ale neamului omenesc, nu sunt nici in Occident, nici in Orient, Asezati dincolo de timp cultura universala n-a patruns pana la dansii (Istoria Culturii Civilizatiei Romane moderne) Eugen Lovinescu. Traditia, de a cumpara demnitati, ierahice, de supunere a ierahilor in fata strainilor s-a transmis si credinciosilor, politicienii au folosit traditia ortodoxa de supunere a opiniei publice in scopuri personale nu pentru binele neamului. Un exemplu scos la suprafata cu ocazia unor discutii intre partidele politice ale tari inainte de primul Razboi Mondial Citez ; Petre Carp conducatorul Conservatorilor in 1870 la cuvintele lui Ion Bratianu din Camera ca acolo unde este ortodoxia acolo este si Romania, a raspuns: Dati-mi voie sa rezum si eu politica noastra in cuvinte tot atat de precise: acolo unde sant gintele latine, acolo va fi si inima Romaniei! (C.Gane.P.P. Carp.vol. pag.135 ). Tot Carp in 1876 spunea: voiti sa fim nationali in privinta culturii? Dar atunci va intreb care va este cultura nationala? Cand poporul roman sa trezit insa, in fine, dupa o lunga adormire (ortotoxa greco-slava.n.n) si si-a dechis toate portile. (tinerii intelectuali romani ardeleni si Biserica Unita, care a adus curentul Latinist) prin care toate ideile si putea sa intre atunci, sub riscul de a-si periclita existenta, Romania a fost silita sa se puna cu o ora mai inainte la inaltimea culturi occidentale. Mai aflam de la Carp, in discutia pentru Constituanta din 1897 urmatoarele: Sa nu ni se vorbeasca in aceste momente de ortodoxie, caci, daca am permite ca ortodoxia sa iasa din biserica si sa intre pe taram politic,cred cu d-ul Maiorescu, ca am cadea in bratile Rusiei si ce sunt aceste brate noi o stim, o stim asa de bine incat ne intrebam cand sunt ele mai periculoase, atunci and ne strang cu ura/ sau atunci cand ne string cu drag. (Rev.Perspective. Ian-Martie 1988. pag.17-18, Mons.Dr.Dr.Octavian Barlea- Munchen- Germania ) BOR a ajuns, nedeclarat Stat in Stat. Rusii strang in brate cand cu ura, cand cu drag un popor de neam latin. O insula latina asezata incomod in mijlocul popoarelor slave. Generatia romana intelctuala, tarani si muncitori. privind prin ochelari ortodocsi greco-slavoni nu au ajuns sa priceapa deosebirea dintre cele doua Bisericii surori romanesti. Biserica ortodoxa de Rit Bizantin care dateaza din anul (451) numita si Biserica Unita cu Roma. Si Biserica ortodoxa greco-slavona care aparea abia in anul (1054). Romanii ardeleni la 1697-1700 sau intors, nu s-au unit cu Roma, sau intors la Ritul Latin Bizantin, la mileniu I crestin, la cultura si la civilizatia occidentala. Cultura Bisericii ortodoxe romane majoritare se rezuma la. misticism, fatalism pomeni si parastase, care sunt indulgenta camuflate sa ia banuti stransi de la vaduva si de la pensionarul sarac banuti care intra in buzunarul preotului casatorit. Totul pentru famile nimic pentru societate. Scoli, liceeie camine de batrani, gradinite de copii, manastiri lucrative din care calugarite si calugari sa lucreze pe tarm social in invataman spitale. etc. Munca calugarilor ortodoxi creco-slavoni este vanzarea de cruciulite, icoane si brosuri religioase precum Visul Maici domnului, Eoistolie,Sf Sisoie, se roaga pentru iertarea pacatelor, contra plata. A doua Biserica Romaneasca, din Transilvania, Ortodoxa de Rit Bizantin(Greco-Catolica) Minoritara dar Nationala pentru ca a luptat pentru Unirea neamului, prin munca au ridicat 2200 de bisericii, peste 350 de scoli in anul 1793 si tot atatea Case parohiale In timp ce ortodocsii din Principate au asteptat ca boierul grec, bulgar, rus ,polon sa le cladeasca Biserici. Scoli nici vorba, analfabetismul a facut din turma de credinciosi turma neganditore, manata din urma de boier si sfatuit de calugari straini de neam sa fie supus stapanului si calugarului, si preotilor romani formati in Semenarile Ortodoxe de la Bucuresti, Iasi, Buzau cu profesori greco-catolici de la Blaj. Toate aceste binefaceri pentru cultura romanilor politicieni si ierahii din actuali le-au uitat Ei lovesc fara mila in binefacatoti lor in mari patrioti romani greco-catolici. Despre marile sevicii aduse Romaniei de Biserica Greco-Catolica Octavian Goga a spus: Blajul nu este un Cimitir al trecutului ci, un Altar al viitorului Si tot O.Goga ,venind dupa Unire in Bucuresti a cunoscut mentalitatea greco-salavona balcanica instalata pe Malurile Dambovitei a fost incercat o mare dezamagire, a spus: Aflata la periferia spiritualitatii occidentale unde greco-slavismul meschin sa grefat pe consimtamantul moral cvasi unanim la o robie perpetua, Romania ofera azi imaginea unui privitivism gregar. Incercarile elitei intelectuale incepute la 1848 de a indrepta tara pe fagasul civilizatiei si a democratiei s-au dovedit de a nu fi avut efect de substanta. Ele nu au reusit sa schimbe fundamental sufletul acestui popor ().e ceva straniu in toata fiinta noastra, nici vointa nici revolta: suntem poporul cel mai nepregatit politiceste cu nivelul moral cel mai scazut () Nu este nici o putere de tresarire. Nici un gand de pedeapsa nici o revolta a moralului palmuit. Neam bolnav fara vreme, cu un trecut trist, aproape fara istorie, Poporul roman n-a reusit sa-si justifice existenta ca etnie in acest spatiu mioritic impermeabil valorilor democratiei, simtind impulsul atavic spre dominatie sub cnut, el a dovedit ca Europa se sfarseste la Carpati.. Democratia nu se invata ea este o coordonata a spiritualitatii unui neam. Care au fost consecintele incercarilor interprinse de elitele romanesti pentru a europeniza fortat acest popor, privatam maimutarit occidentul, ne-am spoit le repezeala nativ de potenta democratiei, fara indentitate si fara un crez care sa-l faca sa forteze istoria? Raspunde Goga: Am maimutarit occidentul ne-am spoit pe repezeala o fatada, amagindu-ne ca dupa ea avem aceleasi rosturi si noi ca si oamenii civilizati..Acum fatada a crapat si in urma ei mi-sa dezvelit dincolo de paravan cel mai murdar coli de Orient putred.(i.c) (Citat din articolul. Ingnoranta si comportament agresiv de Studentul Ilie Farte). Comunismul si democratia Iliesciana in cardasie cu ierarhii BOR prin desfiintara si tinerea sub obroc a spiritualitati transilvanene reprezentata de Biserica Greco-Catolica a intors Romania la cel mai murdar colt de Orient putred, pe care noi romanii il vom plati cu ruperea in federatii. Doua decenii noi romanii am fost Uniti dar nu am fost in stare sa pastram unirea, mentalitatea inapoiat balcanica greco-slavona i-si spune cuvantul.

  4. Simion

    „Schita monografica a Salagiului”, carte aparuta in anul 1908 la editura „Victoria” din Simleu Silvaniei, prezinta micul orasel Zalau care, la acea vreme, inca facea eforturi pentru construirea unei biserici greco-catolice. Autorii Dionisie Stoica si Ioan Lazar sustin ca, in anul 1908, „Zalau (ung. Zilah) era centrul comitatului Salaj; cu toate acestea aici abia aveam 396 de suflete romanesti de religiunea gr. cat., cari apartin parochiei Ortelec”. „Inteligenta inca avem putina in Zalau, caci astazi abia putem numara 3 familii inteligente si 2 functiunari la comitat si judecatorie. Cu toate acestea s-au facut pasi, ca aici sa se edifice biserica gr. cat. pentru care scop insas episcopia din Gherla a facut o colecta cu rezultat frumos, iar Escelenta Sa Episcopul dr. Ioan Szabo de asemenea a facut o fundatiune pentru acest scop. In felul acesta ne place a crede, ca fratii nostri adunati in acest oras in scurta vreme vor avea biserica proprie”, se arata in „Schita monografica a Salagiului”.

  5. Ionel

    Tot in Telegraful Roman, episcopul Clujului si apoi mitropolitul Ardealului, Nicolae Ivan, in 21 iulie 1916, pune la stalpul infamiei pe poetul Octavian Goga si pe luptatorul, numit “Leul de la Sisesti, Par. greco-catolic Vasile Lucaciu, intr-un articol plin de murdarie, ce n-ar fi putut fi scris intr-un mod mai infamat nici macar de un iredentist ungur! Iata cateva fraze “La Bucuresti continua campania de a constrange guvernul sa iasa din neutralitate si sa intre in razboi alaturi de Rusia, pentru a lua Ardealul …. Fugarii nostri platiti de legatiunea ruseasca, nu pot lipsi de la asemenea intruniri. Marele demagog, Vasile Lucaci, le prezideaza si rosteste vorbiri, exprimandu-si dorinta de a putea prezida o intrunire la Alba-Iulia. Ei au o credinta falsa, ca Monarhia Austro-Ungara se va prabusi, dar ea va exista pentru ca existenta ei e o necesitate pentru Europa si pentru ca, daca n-ar exista ar trebui sa fie creata!
    Acelasi Nicolae Ivan a mai sustinut in 1915 “Din ziua prima a mobilizarii, noi romanii unguri, ne-am facut datorinta fata de patrie….. Suntem mandri ca am putut dovedi din nou dinastiei si monarhiei prodata credinta romana ……avem incredere ca guvernul ungar va fi gata sa indeplineasca dorintele romanimii loiale in cadrele ideii de stat maghiar. Ce binecuvantare ar fi aceasta pentru noi”. Tot Telegraful Roman, in 8 Sept. 1916, dupa ce Romania a declarat razboi Austro-Ungariei, publica Cercularul intregului cor episcopesc ortodox din Transilvania in care se spune: “Romania, careia fiinta i-a dat patria noastre Ungaria, caci Radu Negru de la Fagaras a intemeiat principatul Tarii Romanesti, Dragos din Maramures a intemeiat principatul Moldovei si cu sprijinul Monarhiei Habsburgice s-a ridicat si s-a intarit Romania moderna….. Romania in mod perfid a ridicat arma asupra patriei noastre…… Unde va este si in ce se arata patriotismul vostru, romani ucigatori de frati……Voi intindeti granitele voastre in hotarele noastre, voi cresteti puterea voastra, venitele voastre dezbracand pe alte natiuni…… Acela care cu vorbele vicleniei pe buze, cu dorul de jaf in suflet, vine in hotarele noastre, nu-i frate, ci cel mai pagan dusman”. Si mai departe: “Fata de noul dusman care ravneste in chip atat de pacatos la stirbirea si la stricarea hotarelor noastre, vom lupta cu vitejie si credinta.…..”. Semneaza: Mitropolitul Vasile Mangra, Episcopii, Miron Cristea de Caransebes, si Ioan Papp de Arad.
    Episcopul Miron Cristea a trimis din partea sa o circulara catre preotii militari, cerand ostasilor sa-si indeplineasca cu sfintenie juramantul depus! El, se refugiaza la Budapesta, de unde trimetea in continu pastorale comandei militare, in care indemna soldatii romani, “sa nu se clatine in credinta si alipirea catre Tron”. A mai mai facut o declaratie la inceputul razboiului, spunand ca: “va zdrobi personal cu carja sa de episcop, teasta primului soldat regatean, care va indrazni sa treaca Carpatii si sa pasasca pe pamantul Transilvaniei cu numele de Erdely”. (Dr. Serban Milcoveanu). Dar toate acestea, nu l-au oprit sa ajunga dupa ani Patriarhul Romaniei si prim-ministru.
    Mitropolitul Vasile Mangra (ortodox) a fost cea mai abjecta persoana ce s-a nascut in sanul natiei romane! Incepand din anul 1910, a devenit unul dintre adeptii primului ministru Tisza Istvan, fiind ales deputat de Ceica-Bihor pe lista guvernului, la concurenta cu candidatul Partidului National Roman, (Partid greco-catolic, al carui presedinte a fost av. Ion Ratiu, condamnat de unguri la inchisoare pentru ca cerea unirea Transilvaniei cu Tara). Fiind membru al Academiei Romane, in urma acestui fapt, Academia l-a sters dintre membrii ei. Pe langa faptul ca, a initiat circulara data cu corul episcopesc ortodox a mai facut si o declaratie denigratoare la adresa natiunii romane, in care se opune desprinderii Ardealului de Ungaria. Iata cateva fraze: “Presa romana din jurul meu, a scris ca, numai acolo se pot face cuceriri, unde un popor cu o cultura superioara vrea sa stapaneasca pe unul cu o cultura inferioara. Si tocmai aici e cazul sa spunem ca, cultura maghiara e mult superioara celei romanesti. Daca romanii au pofta sa cucereasca, sa pofteasca, au acolo – Basarabia”. Universul, 1 August 1916. Tot el a mai spus: “Existenta de o mie de ani a statului maghiar, zace tocmai asa la inima cetatenilor de limba romaneasca, ca si cetatenilor neaosi magheari fiecare constiincios cetatean roman al acestui stat este gata a-si jertfi bunurile si sangele sau pentru a apara integritatea teritoriala a Monarhiei. Atacul ascuns al Romaniei impotriva Ungariei a provocat in inimile tuturor romanilor din Ungaria o durere adanca” (Telegraful roman, 3 Ian. 1917). Mangra fuge si el la Budapesta, unde moare in hotelul Bristol in Oct. 1918. Se pare ca s-a sinucis.
    In 1917 Nicolae Balan viitor mitropolit la Sibiu, semneaza o declaratie, publicata la Budapesta, in care se pronunta impotriva unirii cu tara. In jurul luptelor de la Oituz, Marasesti si Marasti, cand nemtii voiau sa supuna si ultima parte a Tarii, ramasa inca libera, Moldova, Mitropolitul Primat al Romaniei si alti episcopi, au adresat o “chemare” tuturor Romanilor si Ostasilor Ostirii Romane, ca sa “NU” lupte impotriva ocupantului, zicand: Domnul Dumnezeu s-a indura de tara aceasta. El a imblanzit inima biruitorului catre noi si a facut dintransul tovarasul nostru de munca pentru mantuirea Romaniei. Tarani, targoveti, slujbasi si orice ati fi, aveti buna incredintare ca biruitorul care intra in Moldova, nu este setos de razbunare, nu ucide, nu jefuieste, nu da foc, nu pustieste …. Stati si ramaneti pe loc cu toti…Nu puneti bratul vostru in slujba unei cauze straine. “Stati pe loc fratilor”. In doua randuri aceasta “chemare”, a fost aruncata de catre avioanele germane, asupra transeelor Armatei Romane. Guvernul a Demis pe toti semnatarii chemarii. Preafericitul Teoctist, care a sprijinit activ politica comunista, n-a protestat atunci cand se demolau biserici si sate, iar cand pe strazile Timisoarei curgea sange nevinovat, a fost primul care a aplaudat aceste crime. In momentele cruciale ale istoriei noastre ierahia BOR dar numai ea, a avut manifestari tradatoare de neam, cu atitudini nedemne. Iar daca se amintesc se striga: E atacata Biserica! Dar Biserica este, Sfanta Maica Biserica Ortodoxa, Catolica, Luterana, Calvina, si Neoprotestante,unde vin se roaga in numele lui Isus, Care este cu Ei atunci, si nu ierahia sau unii preoti nedemni care o compromit!
    Virgil Trufasiu – Los Angeles

  6. Dersidan Ionel

    Pelerinajul tradiţional greco-catolic la Nicula
    Ion Radu Zăgreanu
    Un pelerinaj la Mănăstirea Nicula ar trebui să înceapă printr-o lecţie de istorie, pentru a se spune adevărul despre această mănăstire, adevăr falsificat în perioada comunismului, şi din păcate, falsificarea lui, se perpetuează şi în prezent.
    Mănăstirea Nicula este simbolul greco-catolicismului ardelean, sanctuar marian recunoscut de către Vatican. La 19 octombrie 1928, Papa Pius al XI-lea a emis un Document pontifical prin care se acordă indulgenţă plenară tuturor acelora care ,,cu adevărată părere de rău pentru păcatele lor, mărturisindu-se şi cuminecându-se, vor cerceta cu evlavie Biserica Sf. Mănăstiri de la Nicula, din Dieceza românească a Gherlei”, a inclus-o astfel în circuitul marilor sanctuare mariane din lume: Lourdes, Fatima, Loretto, Maria-Pocs, Czestochowa , Medjugorje etc.
    În broşura pe care tinerii parohiei ,,Sfântu Iosif” din Gherla au pus-o la dispoziţia credincioşilor veniţi, miercuri 14 august 2013, la tradiţionalul pelerinaj, sunt expuse datele esenţiale ale pelerinajelor la Mănăstirea Nicula. Citez: ,,Tradiţia pelerinajului greco-catolic la Nicula a început în secolul al XVIII-lea, prin grija Episcopilor de pioasă amintire, Episcopul Ioan Vancea de Buteasa, mai târziu Mitropolit al Blajului şi Episcopul Mihail Pavel, cei care, între anii 1875-1879, au înălţat biserica de zid de la Nicula, tocmai pentru că pelerinii nu mai încăpeau în biserica mică, tradiţie apoi continuată în timpul de glorie al Cardinalului Iuliu Hossu, cel care fondează la Nicula o comunitate monastică, la 22 august 1936. Nicula era un loc de pelerinaj sporadic, pelerinii veneau şi plecau, până când Călugării Ordinului Sfântului Vasile cel Mare au fost primii care au avut comunitate stabilă la Nicula. Aceasta însă numai până în anul 1948, când a fost ultimul pelerinaj oficial al Bisericii Greco-Catolice la Mănăstirea Nicula.. După câteva luni călugării greco-catolici au fost împrăştiaţi, o parte dintre ei au fost duşi la Gherla şi aruncaţi în închisoare, unde, în 1958 a murit ultimul Egumen al Mănăstirii Nicula, Pr. Leon Man.
    Sunt realităţi dureroase pornind de la care, Ierarhii, preoţii şi credincioşii Bisericii Greco-Catolice nu încetează să se roage Bunului Dumnezeu ca, la timpul rânduit, să poată celebra Sfânta Liturghie în biserica de zid a Mănăstirii Nicula, sfânt locaş în care au fost hirotoniţi mulţi preoţi greco-catolici şi în care, începând din anul 1936, mai mulţi călugări şi-au depus voturile”.
    Nimic din sumarele date prezentate mai sus, nu am aflat în pliantul ,,Sfânta Mănăstire Adormirea Maicii Domnului Nicula, editat de Arhim. Andrei Coroianu, Stareţul Sfintei Mănăstiri Nicula. Să nu aminteşti că această mănăstire aparţine greco-catolicilor, că ea a fost construită de aceştia, este o grosolană falsificare a istoriei. Se merge pe principiul leninisto-stalinist conform căruia prin repetare un neadevăr se impune până la urmă ca ceva adevărat.
    Deşi există mai multe decrete prezidenţiale de oprire a oricăror construcţii în cadrul mănăstirii, aceasta fiind revendicată de Biserica Greco-Catolică, căreia îi aparţine de drept, se continuă mari edificări, iar conducerea statului român se face că nu vede încălcarea legii.
    Acum 19 ani a fost reluată tradiţia pelerinajelor greco-catolice la Nicula. Şi în anul acesta s-a plecat, miercuri, 14 august, ora 16, în pelerinaj, de la Capela ,,Sfântu Iosif” din Gherla până la biserica greco-catolică din satul Nicula.
    Înainte de pornire, PS Florentin Crihălmeanu, Episcopul Diecezei de Cluj-Gherla a explicat pelerinilor semnificaţia pelerinajului, ca simbol al trecerii noastre pe acest pământ, al penitenţei, al luptei împotriva comodităţii, scopul lui fiind ,,ajungerea noastră în Nicula cerească”. S-au intonat, pe parcursul pelerinajului, cântece mariane, s-a rostit un Rozariu. S-a făcut o scurtă oprire în faţa catedralei greco-catolice din Gherla, neretrocedată încă, pe poarta căruia se lăfăia un lacăt într-o poziţie diagonală. În incinta ei îşi dorm somnul de veci doi episcopi greco-catolici: Ioan Sabo şi Vasile Hossu. S-a trecut pe lângă locul de la Cărămidărie, unde se află mormântul Episcopului Alexandru Rusu, mort în închisoarea din Gherla în 1963.
    Nicula ne-a primit cu obişnuitele ei ,,gesturi”: găleţi cu apă pentru pelerini, la porţile sătenilor, cu struţuri de busuioc, cu pruni care se rupeau sub greutatea rodului. Satul mirosea edenic. Spre centrul lui au apărut obişnuitele ,,şetre”, cu de toate.
    Pelerinii, în frunte cu PS Florentin Crihălmenu au fost întâmpinaţi la biserica din sat de către preotul paroh Sălăgean Alin Patriciu, de primarul comunei Fizeşul Gherlei.
    A urmat programul stabilit: vecernia, apoi un cuvânt de învăţătură al PS Florentin Crihălmeanu. Acesta a reluat semnificaţia pelerinajului la Nicula, ca o continuare a unei tradiţii, ca un gest de cinstire a memoriei înaintaşilor, ţelul final fiind ,,intrarea noastră prin poarta mântuirii”. S-a continuat cu Paraclisul Maicii Domnului, cu Litania Lauretană, Rozariu, Adoraţie Euharistică, Liturghia, predici despre semnificaţia marii sărbători religioase din 15 august.
    După ce preoţii s-au retras, credincioşii au luat iniţiativa şi au continuat programul spiritual . S-au interpretat cântece mariane, s-a rostit rozariul şi diverse rugăciuni.
    Când a început să se facă de ziuă, m-am îndreptat spre Mânăstirea de sus. Vechea biserică greco-catolică de-abia se mai vede, de departe. În spatele ei s-a înălţat o uriaşă biserică, ,,un mastodont” care într-o noapte va spulbera amintirea ultimei dovezi a greco-catolicismului la Mănăstirea din Nicula. Fostele chilii ale călugărilor greco-catolici sunt lăsate în părăsire spre o iminentă prăbuşire. Nu puteam să nu îmi aduc aminte de cuvintele Episcopuli Iuliu Hossu rostite în 15 august 1948, la ultimul pelerinaj greco- catolic la Nicula, retrăiam durerea care apăsa sufletul său, marele prelat, intuind calvarul Bisericii sale: ,,Dar însetaţi de lumină, de pace şi de viaţă au alergat din toate părţile, din mari depărtări, bunii şi scumpii credincioşi, învingând toate greutăţile, cu zecile de mii totdeauna, an de an, iar în acest an (1948) ca niciodată, atingând până la vreo 50000” ( Iuliu Hossu-,,Credinţa noastră este viaţa noastră”, Editura ,,Viaţa creştină”, 2003).
    A doua zi, în 15 august, credincioşii greco-catolici, au asistat la rugăciunile de dimineaţă, urmate de sfinţirea apei şi a obiectelor de cult cumpărate de pelerini. Momentul central l-a constituit Liturghia Arhierească, desfăşurată în prezenţa PS Florentin Crihălmeanu. L-am întâlnit acolo şi pe ziaristul Claudiu Pădureanu, de la ,,România liberă”, autor al unui interesant şi adevărat reportaj despre sărbătoarea de la Nicula ( ,,Creco-catolicii încep pelerinajul de la Nicula” -,,România liberă”, 14 august. 2013).
    PS Florentin Crihălmeanu şi-a început predica rostind versurile cunoscutului cântec marian: ,,Nu lăsa Măicuţă să pierim pe cale”, cântare având ca autor pe călugării greco-catolici bazilitani. A explicat de ce suntem aici şi nu ,,acolo sus”, de ce avem dreptul să fim aici, deşi unii ne consideră ,,un ghimpe” în calea afluirii pelerinilor spre ,,sus”, spre Mănăstire. S-a explicitat semnificaţia acestei mari sărbători religioase, i-a îndemnat pe credincioşi să mediteze asupra vieţii lor spirituale, luând ca model pe Fecioara Maria, să îşi retrăiască identitatea greco-catolică. Tot în cadrul Liturghiei diaconul Oltean Nicolae, născut în Cluj-Napoca a fost hirotonit preot pentru parohia Floreşti III.
    Fiind în Anul Credinţei şi Papa Francisc a împuternicit acordarea Indulgenţei Plenare şi în acest loc, PS Florentin Crihălmeanu a rostit această Indulgenţă Plenară, valabilă pentru credincioşii care s-au mărturisit şi cuminecat.
    Tânărul preot a mulţumit celor care l-au ajutat să devină un slujitor al lui Dumnezeu. Preotul paroh Sălăgean Alin Patriciu a mulţumit pelerinilor, autorităţilor locale, PS Florentin Crihălmeanu, i-a rugat pe cei de faţă să se roage pentru dificila misiune pe care o are el aici la Nicula.
    PS Florentin i-a dăruit preotului paroh o cruce, iar soţiei acestui, un rozariu, ,,arme” prin intermediul cărora vor birui toate piedicile.
    S-a rostit rugăciune de beatificare a episcopilor greco-catolici, morţi în faimă de martir, s-a reluat Litania Lauretană.
    Credincioşii au fost invitaţi de preotul paroh să revină şi la anul când se vor împlini douăzeci de ani de la reluarea pelerinajelor greco-catolice la Nicula.

Leave a Comment