Camera Deputaţilor, în calitate de for decizional, a adoptat, marţi, cu 217 voturi pentru, trei împotrivă şi 48 abţineri, proiectul care modifică Legea 88/2016 referitoare la etichetarea laptelui proaspăt pentru consum şi a produselor lactate, fiind abrogată obligativitatea ca pe etichetele produselor lactate să fie prevăzut procentul de lapte praf pe care îl conţin. Așadar, doar trei parlamentari au considerat că nu este firesc să nu știm ce fel de lapte bem, mai ales când vine vorba despre o practică dezgustătoare a fabricanților, aceea de a ne păcăli că bem lapte proaspăt, pentru ca noi să găsim în cutii procente considerabile de lapte praf și, evident, gustul aferent.
Proiectul de lege a fost iniţiat în vederea “înlăturării unor dificultăţi în implementarea prevederilor actului normativ de bază”. Parlamentarii au considerat că nu trebuie să știm pe viitor, atunci când cumpărăm o cutie sau o sticlă de lapte, cât din laptele pe care îl bem conține lapte praf, știut fiind faptul că laptele praf adăugat în laptele existent pe rafturi este o practică comună a fabricanților, în special când discutăm de laptele de proveniență “UE” din marile magazine. Așadar, proiectul abrogă din lege obligativitatea ca pe etichetele produselor lactate să fie prevăzut procentul de lapte praf pe care îl conţin. Potrivit celor adoptate de Camera Deputaților, eticheta de pe produsele lactate trebuie să cuprindă ţara de origine sau locul de provenienţă a laptelui cu ponderea cea mai mare, numele operatorului economic procesator al laptelui, fiind eliminată denumirea ambalatorului sau marca de identificare. Modificările de compoziţie se vor specifica pe etichetă: îmbogăţirea laptelui cu proteine lactate, săruri minerale şi vitamine, însă va lipsi exact cea mai importantă mențiune privind modificarea de compoziție, și anume laptele praf adăugat.
Condiţiile pentru menţiunile suplimentare care se introduc pe câmpul vizual sunt: înscrierea pe etichetă produsului finit a menţiunii “Produs natural” va reveni doar celor care folosesc în proporţie de 100 la sută ca materie primă laptele provenit de la vaci, bivoliţe, oi şi capre şi componente naturale provenite strict din lapte, fără a avea în compoziţie produse de origine vegetală sau animală alta decât laptele. Înscrierea pe eticheta produsului finit a menţiunii “Produs românesc” va reveni doar celor care folosesc în proporţie de sută la sută ca materie primă laptele provenit de la producători şi procesatori, lapte de origine românească, atestat pe baza documentelor de trasabilitate. Etichetele pentru lapte de consum şi produsele lactate trebuie să fie inscripţionate clar, uşor de înţeles pentru a permite consumatorilor informarea privind originea şi trasabilitatea produselor.
Nimeni nu ne poate lua dreptul de a ne informa și de a alege de pe raft
Poate că acest lucru va însemna, pentru consumatori, un semnal de alarmă și o mai adâncă chibzuință atunci când cumpără lapte, fără să știe dacă într-adevăr consumă lapte proaspăt sau lapte praf, ori o combinație între cele două. Vestitele “văcuțe” automate de la colțul străzii, tot mai puține din păcate, automatele care ne furnizează lapte integral și natural sută la sută, nemodificat, nedegresat și “nebotezat” cu alte ingrediente, își vor recăpăta poate în acest fel popularitatea de la momentul apariției lor, în detrimentul unor produse pe care ar fi trebuit să le alegem în cunoștință de cauză și nu prin ștergerea printr-un vot a unor obligativități firești ce reveneau fabricanților, de a înscrie pe cutie ceea ce conține produsul respectiv.
Dintre toate sortimentele de lapte (de parcă laptele nu ar trebui în mod normal să fie unul și același, cu diferențe în procentajul de grăsime) laptele reconstituit, adică laptele praf cu apă, este cel băgat la înaintare cel mai frecvent. Chiar și așa, dacă ar fi o practică corectă, n-ar fi poate o tragedie; însă mulți procesatori bagă în compoziție cloruri, amidon, bicarbonat, fosfați și alte substanțe care, în mod normal, nu au ce să caute într-o cutie cu lapte. Nu mai putem vorbi nici de… sticle cu lapte, pentru că ambalajele din sticlă în care se vindeau în trecut laptele, kefirul, sana și iaurturile, au dispărut de mult. Oare, întâmplător, în vremurile de „tristă” amintire, toate produsele lactate erau ambalate în sticle sau borcane din sticlă?
Un lucru este esențial: trebuie să fim atenți și să citim atât cât, iată, parlamentarii ne lasă să aflăm, ce conține o cutie de lapte. Iar dacă perspectiva de a cumpăra laptele adus de femeile de la sate, în piețe nu ne surâde ori automatele ne par incomode sau laptele de la ele nu ne place, singura variantă „câștigătoare” pentru sănătatea noastră, dar și garantia satisfacției de a bea un pahar cu lapte bun, o reprezintă informarea și refuzul de a da banii pe un produs care ascunde informații ori conține elemente care nu au legătură cu un produs natural, așa cum ar trebui să fie laptele.
