Muncește printre persoane acuzate de tâlhărie, crimă, trafic de droguri, dar nu îi este teamă. Florina Roman este agent de poliție la Centrul de Reținere și Arest Preventiv din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Sălaj și spune că frica nu are ce căuta în portofoliul unui polițist.
Florina a auzit multe povești de la cei care au ajuns în arest. Unele sunt adevărate lecții de viață, multe fiind impresionante. Despre persoanele aflate în arest? Au un program fix, stingerea se dă la ora 22,00, iar Centrul de Reținere și Arest Preventiv dispune chiar și de o bibliotecă. I-am solicitat Florinei un interviu. A acceptat. Aveam nevoie de ore în șir pentru a vorbi despre munca ei, despre persoanele care ajung în arest. Vă redăm în paginile cotidianului nostru o parte din discuția noastră.
Reporter: De ce cariera de polițist?
Florina Roman: Din copilărie am îndrăgit uniforma de polițist, dar, după terminarea liceului, am ales să urmez cursurile Facultății de Construcții Mașini, profilul „inginerie-industrială”, din cadrul Universității Tehnice Cluj Napoca. După absolvirea facultății, am urmat un masterat, iar asta cu gândul că îmi voi găsi un post de inginer mai repede. Totuși, în al doilea an de masterat, după o discuție purtată cu tatăl și cu soțul meu, dintr-o glumă au ajuns să mă întrebe de ce nu am încercat să urmez o școală de poliție. Nu am stat pe gânduri pentru că dorința era acolo, în interior, ca un vulcan gata să erupă. M-am înscris înainte cu trei luni de organizarea concursului de admitere la școlile de agenți de poliție și am început să mă pregătesc. Finalul a fost fericit. Am trecut cu bine de toate probele, iar după absolvirea Școlii de Poliție „Vasile Lascăr” din Câmpina, promoția 2017, am fost încadrată la postul de poliție din Creaca, pe funcția de ajutor de șef de post. Aici am stat doi ani, nu mi-a fost ușor, dar m-am bucurat de colegi de la care am avut ce să învăț. Ceea ce pot spune este că îndrăgesc haina de polițist și nu ca pe un articol vestimentar, ci iubesc și respect ceea ce implică dincolo de ea.
Rep.: Cum ați ajuns să faceți parte din personalul Centrului de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului Județean de Poliție Sălaj?
F. R.: În 2019 îmi desfășuram activitatea în comuna Creaca, iar într-o zi am fost anunțată de șeful secției de acolo despre faptul că am fost propusă să fiu delegată la acest centru, pentru că a fost prins un grup infracțional din care făceau parte cinci femei, toate bănuite de furt calificat și înșelăciune, și este nevoie de personal feminin în unitate. A fost o provocare. A doua zi m-am prezentat la centrul de reținere unde mi-au fost prezentate atribuțiile. Zilele treceau foarte repede, îmi plăcea din ce în ce mai mult, și uite așa, din luna martie a anului trecut am ales să rămân definitiv în acest domeniu.
Rep.: Cum arată o zi de muncă pentru dumneavoastră?
F. R.: Centrul de Reținere și Arestare Preventivă Sălaj este structura care asigură deținerea persoanelor lipsite de libertate, în baza unui mandat de arestare preventivă emis de instanța de judecată competentă, în faza de urmărire penală, în cadrul procesului penal. Principalele activități pe care le desfășor zilnic pe acest segment încep de la întocmirea dosarelor individuale ale persoanelor private de libertate, până la escortarea acestora către organele judiciare, unități sanitare, penitenciare. De asemenea, particip la efectuarea controalelor amănunțite în camerele centrului, având ca scop principal descoperirea eventualelor obiecte interzise. Efectuez atât controlul corporal cât și al bagajelor în cazul primirii de persoane private de libertate, de sex feminin. Toate aceste activități presupun o planificare riguroasă, atenție la organizarea și executarea misiunilor de pază, supraveghere și escortare acestor persoane, precum și luarea unor măsuri specifice pentru siguranța locurilor de deținere.
Rep.: Nu vă este teamă?
F. R.: Teama nu are ce căuta în portofoliul unui polițist. Încă de pe băncile școlii de poliție mi-a rămas întipărită în minte o frază, care cuprinde cinci calități ale polițistului: polițistul trebuie să fie îndrăzneț, curajos, hotărât, ferm și capabil să ia decizii rapide și corecte.
Rep.: Cum sunt persoanele care ajung în arest?
F.R.: În centru sunt încarcerate persoane care săvârșesc diferite infracțiuni, tâlhării, furturi, agresiuni și alte categorii de infracțiuni grave, prevăzute de Codul Penal, iar situația se poate schimba de la o oră la alta. Sunt situații în care aici ajung persoane care sunt la prima infracțiune sau care nu comit fapte deosebit de grave. Cea mai mare problemă a celor sosiți în arest este de natură psihologică. Psihicul acestor persoane este afectat în aproape toate cazurile, deoarece a ajunge într-o cameră în care trăiești zi și noapte cu persoane necunoscute reprezintă un impact psihologic greu de controlat. Facem tot posibilul ca viața persoanelor private de libertate să fie una decentă și lipsită de evenimente care le-ar putea pune în pericol sănătatea fizică și psihică.
Rep.: Cum arată programul persoanelor reținute în centru?
F. R.: Există un program zilnic, care este respectat și afișat în fiecare cameră. Astfel că, fiecare persoană privată de libertate, fie că este reținută sau arestată preventiv, ia la cunoștință prevederile programului zilnic, drepturile și obligațiile pe care le au. Programul zilnic începe la ora 06:00 și se încheie la 22:00. Pe parcursul zilei, persoanele private de libertate desfășoară diferite activități. La sosirea în centru, aceste persoane sunt informate cu privire la drepturile ce le revin: vizită, pachet, convorbiri telefonice, asistență medicală, tratament, îngrijiri etc. De asemenea, în cadrul centrului există și o bibliotecă, celor interesați fiindu-le puse la dispoziție peste 200 de cărți. De asemenea, sunt servite trei mese în fiecare zi, meniul este adaptat la nevoile medicale/religioase ale persoanelor aflate în centru, fiind asigurat necesarul zilnic de calorii prevăzut de legislația în vigoare. Aceste persoane au și un program de 8 ore de somn, în intervalul 22:00-06:00. Personalul centrului respectă și protejează drepturile și obligațiile celor încarcerați, precum viața, sănătatea și demnitatea acestora.
Rep.: Ați fost amenințată de când munciți în cadrul acestui centru?
F. R.: Nu, nu am primit deocamdată amenințări.
Rep.: Ce vedeți în ochii celor care ajung în arest?
F. R.: În centru sunt încarcerate diferite persoane, oameni care provin din diferite medii sociale. Ei vin aici cu diverse povești de viață, unele sunt impresionante. Uneori suntem și noi impresionați de asemenea povești de viață.
Rep.: Aici ajung și minori?
F. R.: Da, bineînțeles! Aceștia sunt repartizați în camere, separat de adulți, pentru evitarea unor eventuale incidente.
Rep.: V-ați gândit vreodată că în astfel de centre pot ajunge și oameni nevinovați?
F. R.: Da, mă mai gândesc uneori. În centru ajung oameni afați în faza de urmărire penală, există prezumția de nevinovăție. Noi pe toți îi tratăm ca pe niște oameni.
Rep.: Mi-ați spus că în centru există și o mică bibliotecă. Sunt persoane private de libertate care citesc?
F. R.: Chiar am rămas impresionată. În urmă cu o lună, în centru a fost încarcerată o persoană pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri și în fiecare zi era prezentă la bibliotecă. Citea foarte mult în fiecare zi. Unele persoane care ajung aici au adevărate lecții de viață.
